Al-Anfal · 8:65–66

Versetele 65 la 66

Allah ii spune Profetului Sau: „O, Profetule! Indeamna-i pe credinciosi la lupta”, adica incurajeaza-i si insufleteste-i prin tot ceea ce le intareste hotararea si le trezeste ravna. Indeamna-i la jihad si la lupta impotriva dusmanilor lor si avertizeaza-i sa nu faca opusul. Arata-le virtutea curajului si a statorniciei si binele care se naste din ele in aceasta lume si in Viata de Apoi. Aminteste-le vatamarea lasitatii, faptul ca ea este o insusire josnica, potrivnica religiei si barbatiei, si ca vitejia se cuvine credinciosilor mai mult decat oricui altcuiva.

Preainaltul spune: „Daca voi suferiti, si ei sufera asa cum suferiti voi, insa voi nadajduiti de la Allah ceea ce ei nu nadajduiesc.”

„Daca printre voi sunt douazeci de oameni statornici”, o, credinciosilor, „ei vor birui doua sute; iar daca printre voi sunt o suta, vor birui o mie dintre cei care nu cred.” Astfel, un credincios se afla in fata a zece necredinciosi. Aceasta pentru ca „ei sunt oameni care nu inteleg”: nu au cunostinta despre ceea ce Allah a pregatit pentru cei care lupta pe calea Sa. Ei lupta numai pentru inaltare pe pamant si pentru raspandirea stricaciunii, pe cand voi intelegeti scopul luptei: inaltarea Cuvantului lui Allah, facerea vadita a religiei Sale, apararea Cartii lui Allah si dobandirea izbandei celei mari la Allah. Toate acestea cheama la vitejie, statornicie si inaintare in lupta.

Apoi Allah a usurat aceasta hotarare pentru robii Sai si a micsorat proportia: „Acum Allah v-a usurat povara, caci stie ca in voi este slabiciune.” Mila si intelepciunea Sa au cerut aceasta usurare. „Daca printre voi sunt o suta de oameni statornici, ei vor birui doua sute; iar daca printre voi sunt o mie, ei vor birui doua mii, cu ingaduinta lui Allah. Allah este cu cei statornici”, prin ajutorul si sprijinul Sau.

Aceste versete au forma unei vestiri despre credinciosi: daca ajung la numarul precizat, vor birui numarul corespunzator de necredinciosi, deoarece Allah le-a daruit curajul credintei. In realitate, sensul lor este cel al unei porunci. La inceput Allah le-a poruncit credinciosilor ca unul sa nu fuga din fata a zece, nici zece din fata unei sute, nici o suta din fata unei mii. Apoi El a usurat porunca, astfel incat musulmanilor nu le este ingaduit sa fuga din fata unui numar de doua ori mai mare; daca dusmanii sunt mai mult decat dublul lor, le este ingaduita retragerea.

S-ar putea ridica doua obiectii impotriva acestei intelegeri. Prima este ca versetele sunt formulate ca o vestire, iar regula de baza este ca o vestire se intelege potrivit sensului ei aparent, ca amintire a unei binefaceri si descriere a unei realitati. A doua este ca numarul amintit este conditionat de statornicie, adica de faptul ca ei sa fie deprinsi cu rabdarea. De aici s-ar putea intelege ca, daca nu sunt deprinsi cu statornicia si rabdarea, le este ingaduit sa se retraga chiar daca dusmanul nu este de doua ori mai numeros, atunci cand socotesc ca vatamarea ii va ajunge, asa cum cere intelepciunea dumnezeiasca.

Raspunsul la prima obiectie este ca spusele Sale „Acum Allah v-a usurat povara...” dovedesc ca aceasta hotarare este obligatorie si ca este o porunca hotarata. Apoi Allah a micsorat numarul, ceea ce arata limpede ca este o porunca, chiar daca forma ei este aceea a unei vestiri.

Se poate spune ca folosirea formei de vestire poarta un sens frumos care nu s-ar afla in forma directa a poruncii: intarirea inimilor credinciosilor si vestirea cea buna ca ei ii vor birui pe necredinciosi. Cat despre conditionarea prin statornicie, scopul ei este indemnul la rabdare si statornicie si porunca de a folosi mijloacele prin care acestea se dobandesc. Cand fac aceasta, ei unesc mijloacele credintei cu pregatirile materiale, iar aceasta le intareste nadejdea in biruinta fagaduita de Allah acestui numar mic.