Al-Anfal · 8:61–64

Versetele 61 la 64

„Daca ei”, adica necredinciosii care se lupta cu tine, „se inclina spre pace”, adica se inclina spre impacare si spre incetarea luptei, „inclina-te si tu spre ea si increde-te in Allah”: raspunde cererii lor si increde-te in Domnul tau. In aceasta se afla multe foloase.

Printre ele se numara faptul ca urmarirea pacii si a linistii este ceruta in orice vreme; iar daca ei sunt cei care incep aceasta, raspunsul dat lor este cu atat mai potrivit. Un alt folos este ca pacea va ingaduie sa va adunati puterile si sa va pregatiti din nou pentru lupta cu ei intr-o alta vreme, daca va fi nevoie de aceasta.

De asemenea, atunci cand se incheie pacea si cele doua parti se afla in siguranta una fata de cealalta si ajung sa se cunoasca, chemarea la Islam devine mai usoara. Islamul se inalta si nimic nu se inalta deasupra lui. Orice om inzestrat cu ratiune si intelegere, daca judeca drept, il va prefera celorlalte religii, datorita frumusetii poruncilor si interdictiilor sale, frumusetii purtarii fata de oameni si dreptatii pe care o arata intre ei, fara nedreptate si asuprire. Astfel se inmultesc cei care il doresc si il urmeaza. In felul acesta, pacea ajunge sa fie un sprijin pentru musulmani impotriva necredinciosilor.

Nu exista in pace ceva de care sa se teama, in afara unei singure primejdii: ca intentia necredinciosilor sa fie inselarea musulmanilor si folosirea prilejului pentru a le face rau. De aceea Allah le-a spus ca El le este de ajuns si ca ii va ocroti de uneltirea lor, iar paguba uneltirii se va intoarce asupra celor care au urzit-o.

„Iar daca voiesc sa te insele, Allah iti este de ajuns”, adica El te va feri de ceea ce iti face rau si Se va ingriji de treburile si folosul tau. El ti-a fost deja de ajuns si te-a sprijinit prin lucruri care iti linistesc inima: „El este Cel care te-a intarit prin ajutorul Sau si prin credinciosi”. El te-a ajutat cu sprijinul Sau dumnezeiesc, caruia nimic nu i se poate impotrivi, si cu credinciosii, carora le-a insuflat sa te sprijine.

„Si a unit inimile lor”, astfel incat s-au adunat si s-au intarit prin unirea lor. Aceasta nu s-a datorat stradaniei sau puterii cuiva, ci numai puterii lui Allah. Daca ai fi cheltuit tot aurul, argintul si celelalte averi de pe pamant pentru a uni inimile lor dupa dezbinarea si dusmania cea mare dintre ele, „nu le-ai fi putut uni inimile”, fiindca nimeni nu stapaneste inimile robilor in afara de Allah. „Insa Allah le-a unit. El este Atotputernic, Preaintelept”: prin puterea Sa le-a unit inimile si le-a adunat dupa ce fusesera despartite.

Preainaltul spune in alt loc: „Aduceti-va aminte de binefacerea lui Allah asupra voastra: ati fost dusmani, iar El v-a unit inimile si, prin harul Sau, ati devenit frati. Ati fost pe marginea unei gropi de Foc, iar El v-a izbavit din ea.”

Apoi Allah spune: „O, Profetule! Allah iti este de ajuns tie si credinciosilor care te urmeaza”, adica El iti este de ajuns tie si celor dintre credinciosi care te urmeaza. Aceasta este o fagaduinta din partea lui Allah catre robii Sai credinciosi care il urmeaza pe Trimisul Sau: El le va fi de ajuns si ii va sprijini impotriva dusmanilor lor. Daca ei implinesc mijlocul randuit, si anume credinta si urmarea Trimisului, Allah le va fi negresit de ajuns in toate treburile lor religioase si lumesti. Sprijinul nu intarzie decat atunci cand nu sunt implinite conditiile lui.