Al-Anfal · 8:55–60

Versetele 55 la 60

Acestia sunt cei care au adunat trei trasaturi: necredinta, lipsa credintei si tradarea, caci nu raman statornici in legamantul pe care l-au incheiat si nu tin seama de vorba lor. Ei sunt „cele mai rele vietati inaintea lui Allah”, mai rai decat magarii, cainii si celelalte animale, fiindca binele lipseste cu desavarsire din ei, iar raul este asteptat de la ei.

Prin urmare, indeparteaza-i si risipeste-i, ca boala lor sa nu se transmita altora. „Daca ii intalnesti in lupta”, adica daca ii gasesti in starea de razboi, fara sa mai aiba legamant ori intelegere, „pedepseste-i in asa fel incat sa-i imprastii pe cei din urma lor”, adica loveste-i cu o pedeapsa pe care cei ramasi in urma lor o vor vedea drept pilda, „ca poate isi vor aduce aminte”, ca nu cumva sa-i ajunga ceea ce i-a ajuns pe acestia.

Acesta este unul dintre folosurile pedepselor si sanctiunilor randuite pentru pacate: ele ii opresc pe cei care nu au savarsit pacatul si il descurajeaza pe faptuitor sa-l repete. Faptul ca aceasta pedeapsa este limitata la starea de razboi arata urmatorul lucru: chiar daca necredinciosul este cunoscut pentru tradare si incalcarea grabnica a legamantului, dupa ce i s-a acordat un legamant, nu este ingaduita tradarea sau pedepsirea lui.

Daca intre tine si un popor exista un legamant si o intelegere pentru incetarea luptei, iar din imprejurarile lor se vad lucruri care arata tradare, fara ca ei sa o declare, „arunca-le legamantul”, adica inapoiaza-le legamantul si vesteste-i ca nu mai exista intelegere intre tine si ei, „in mod deschis”, astfel incat voi si ei sa cunoasteti deopotriva aceasta. Nu-ti este ingaduit sa-i tradezi sau sa faci ceva interzis de legamant inainte de a-i instiinta.

„Allah nu-i iubeste pe tradatori”; dimpotriva, ii uraste cu putere. Prin urmare, este necesar un act limpede care sa va fereasca de invinuirea de tradare. Versetul arata ca, daca tradarea lor este dovedita, nu mai este nevoie sa li se vesteasca desfacerea legamantului: nu mai este vorba despre teama de o posibila tradare, ci despre un fapt cunoscut, iar instiintarea nu ar mai avea niciun folos. Cerinta exprimata prin cuvintele „in mod deschis” este deja implinita, deoarece tradarea este cunoscuta tuturor. Versetul arata, de asemenea, ca, atunci cand nu exista teama de tradare, fiindca nu s-a gasit la ei niciun indiciu, nu este ingaduit sa le fie denuntat legamantul, ci trebuie respectat pana la termenul sau.

Necredinciosii care Il tagaduiesc pe Domnul lor si neaga semnele Lui sa nu creada ca au ajuns inaintea lui Allah si au scapat. Ei nu-L pot zadarnici, caci Allah ii pandeste. Intelepciunea Sa desavarsita se arata in faptul ca le da ragaz si nu Se grabeste sa-i pedepseasca. Prin aceasta ii incearca pe robii Sai credinciosi si le sporeste, prin ascultare, treptele inalte si insusirile pe care nu le-ar fi putut dobandi fara aceasta incercare. De aceea El le spune robilor Sai credinciosi:

„Pregatiti impotriva lor”, adica impotriva dusmanilor vostri necredinciosi care se straduiesc sa va nimiceasca si sa va zadarniceasca religia, „tot ceea ce puteti din forta”, adica toata puterea mintala si trupeasca pe care o puteti dobandi, precum si toate felurile de arme si celelalte lucruri care ajuta in lupta. Aici intra toate mestesugurile prin care se produc diferitele arme si unelte: tunuri, mitraliere, pusti, avioane, vehicule terestre si maritime, fortarete, cetati, transee, mijloace de aparare, judecata si conducerea chibzuita prin care musulmanii inainteaza si indeparteaza raul dusmanilor, invatarea tragerii, curajul si buna conducere.

De aceea Profetul a spus: „Cu adevarat, forta este tragerea.¹” In aceasta intra si pregatirea mijloacelor de transport de care este nevoie in lupta. Preainaltul a spus: „si din cai tinuti gata, ca sa-i inspaimantati prin aceasta pe dusmanul lui Allah si pe dusmanul vostru”. In vremea aceea, caii indeplineau acest scop: inspaimantarea dusmanilor. Hotararea juridica urmeaza ratiunea pe care se intemeiaza. Daca exista ceva care ii inspaimanta mai mult decat caii, precum vehiculele terestre si aeriene pregatite pentru lupta, prin care vatamarea produsa dusmanului este mai mare, atunci sunt poruncite atat pregatirea pentru lupta cu acestea, cat si stradania de a le dobandi. Chiar daca ele nu se gasesc decat prin invatarea mestesugului fabricarii lor, aceasta devine obligatorie, deoarece ceea ce este indispensabil pentru implinirea unei obligatii este, la randul sau, obligatoriu.

Cuvintele Sale „ca sa-i inspaimantati prin aceasta pe dusmanul lui Allah si pe dusmanul vostru” se refera la dusmanii pe care ii cunoasteti. Iar „pe altii in afara de ei, pe care voi nu-i cunoasteti, dar Allah ii cunoaste” se refera la cei care aveau sa lupte impotriva voastra dupa vremea in care le-au fost adresate aceste cuvinte. Allah ii cunoaste si, din acest motiv, le-a poruncit credinciosilor sa se pregateasca impotriva lor.

Printre cele mai mari mijloace care ajuta la lupta impotriva lor se numara cheltuirea averilor pentru jihad impotriva necredinciosilor. De aceea Preainaltul a incurajat la aceasta, spunand: „Orice cheltuiti pe calea lui Allah”, fie putin, fie mult, „va va fi rasplatit pe deplin”. Rasplata sa in Ziua Invierii va fi inmultita de multe ori, pana acolo incat cheltuiala facuta pe calea lui Allah va fi rasplatita de sapte sute de ori si chiar de mult mai multe ori. „Si nu veti fi nedreptatiti”, adica nu vi se va scadea nimic din rasplata si plata ei.