Al-Anfal · 8:5–8

Versetele 5 la 8

Inaintea acestei mari si binecuvantate batalii, Allah a aratat insusirile pe care credinciosii trebuie sa le implineasca. Cel care le dobandeste isi indreapta starea si faptele, intre care una dintre cele mai insemnate este jihadul pe calea Sa.

Asa cum credinta lor era adevarata si rasplata fagaduita de Allah era adevarata, tot astfel Domnul l-a scos pe Mesagerul Sau, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, din casa lui intru adevar, ca sa-i intalneasca pe politeisti la Badr. Allah iubea aceasta iesire, o voise si o randuise. Credinciosii nu se asteptasera sa ajunga la lupta cu dusmanul in aceasta calatorie. Cand li s-a aratat ca lupta va avea loc, o parte dintre ei s-au certat cu Profetul, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, si nu doreau intalnirea cu dusmanul; era ca si cum ar fi fost manati spre moarte, privind-o cu ochii lor.

Aceasta atitudine nu li se cuvenea, mai ales dupa ce li se aratase ca iesirea lor era intru adevar, poruncita si placuta lui Allah. Intr-o asemenea stare nu mai este loc pentru disputa. Discutia si dezbaterea isi au locul cand adevarul este indoielnic si lucrurile sunt neclare; dupa ce adevarul s-a aratat limpede, nu ramane decat supunerea si ascultarea.

Multi dintre credinciosi nu au luat deloc parte la aceasta disputa si nu s-au impotrivit intalnirii cu dusmanul. Cei pe care Allah i-a mustrat s-au supus apoi cu toata hotararea poruncii jihadului, iar Allah i-a statornicit si le-a daruit pricinile linistirii inimilor, dupa cum va fi pomenit.

Pricina iesirii lor a fost interceptarea caravanei Qurayshului care plecase in Sham cu Abu Sufyan ibn Harb si care era foarte mare. Cand musulmanii au auzit ca se intoarce din Sham, Profetul, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, i-a chemat sa iasa. Impreuna cu el au iesit putin peste trei sute zece barbati, cu saptezeci de camile pe care le incalecau pe rand si pe care isi purtau poverile. Quraysh a aflat si a iesit sa-si apere caravana cu o armata numeroasa, bine inarmata, calare si pe jos, care ajungea la aproape o mie de oameni.

Allah le-a fagaduit credinciosilor una dintre cele doua cete: fie caravana, fie armata. Ei doreau caravana, fiindca aveau putine averi, iar aceasta nu era pregatita de lupta. Allah Preainaltul voia pentru ei ceva mai bun si mai inalt: infrangerea armatei in care se aflau conducatorii si fruntasii politeistilor.

„Allah voia sa intareasca adevarul prin cuvintele Sale”, sa-i sprijine pe oamenii adevarului „si sa taie radacina necredinciosilor”, nimicindu-i pe oamenii falsitatii si aratandu-le robilor Sai o sprijinire a adevarului care nu le trecuse prin minte. „Ca sa intareasca adevarul” prin dovezile care ii confirma temeinicia si autenticitatea „si sa nimiceasca falsitatea” prin dovezile desertaciunii ei, „chiar daca nelegiuitilor nu le place”. Allah nu tine seama de impotrivirea lor.