Al-Anfal · 8:41–44

Versetele 41 la 44

„Si sa stiti ca din orice prada ati dobandit”, adica din averea necredinciosilor luata cu forta, pe drept, fie putina, fie multa, „a cincea parte Ii revine lui Allah”, iar restul va revine voua, celor care ati dobandit prada. Allah le-a atribuit prada celor care au dobandit-o, apoi a scos din ea o cincime. Aceasta arata ca restul de patru cincimi se impart intre ei potrivit impartirii facute de Trimisul lui Allah: luptatorului pe jos ii revine o parte, iar calaretului trei parti, una pentru el si doua pentru calul sau.

Cincimea se imparte in cinci parti. Partea lui Allah si a Trimisului Sau este folosita pentru interesele generale ale musulmanilor, fara a fi destinata unui interes anume. Allah a randuit-o pentru El si pentru Trimisul Sau, iar Allah si Trimisul Sau nu au nevoie de ea; s-a stiut astfel ca ea este pentru robii lui Allah. Daca El nu a numit o destinatie precisa, aceasta arata ca ea este cheltuita pentru interesele generale.

A doua parte este pentru rudele apropiate, adica rudele Profetului din Banu Hashim si Banu al-Muttalib. Allah a legat acordarea acestei parti de rudenie, ceea ce arata ca simpla rudenie este cauza acordarii ei. Bogatii si saracii lor, barbatii si femeile lor sunt egali in aceasta privinta. A treia parte este pentru orfanii care si-au pierdut tatii pe cand erau mici; Allah le-a randuit o cincime din cincime din mila fata de ei, fiindca nu se pot ingriji singuri si l-au pierdut pe cel care se ingrijea de ei. A patra este pentru nevoiasii lipsiti, barbati si femei, mici si mari. A cincea este pentru calatorul ramas fara mijloace, strainul a carui calatorie s-a intrerupt intr-o tara straina.

Unii exegeti au spus ca cincimea din prada se distribuie numai acestor categorii si ca nu este obligatoriu ca ele sa primeasca in mod egal; ea se cheltuieste potrivit interesului. Aceasta parere este mai apropiata de adevar.

Allah a facut plata cincimii o conditie a credintei si a spus: „daca credeti in Allah si in ceea ce am coborat asupra robului Nostru in Ziua Deosebirii”, adica ziua Badrului, in care Allah a deosebit adevarul de fals, a facut adevarul sa se arate si a nimicit falsul. „Ziua in care cele doua osti s-au intalnit”, ostirea musulmanilor si ostirea necredinciosilor. Daca credeti in Allah si in adevarul coborat asupra Trimisului Sau in Ziua Deosebirii, adevar adeverit de semne si dovezi care arata ca ceea ce a adus el este adevarul, impliniti aceasta indatorire. „Allah are putere asupra tuturor lucrurilor”; nimeni nu I se impotriveste fara sa fie biruit de El.

Voi erati pe latura vaii cea mai apropiata de Medina, ei erau pe latura cea mai indepartata de Medina; aceeasi vale va adunase pe toti. Caravana in cautarea careia iesiserati, desi Allah voia pentru voi altceva, se afla mai jos de voi, spre tarmul marii. Daca voi si ei v-ati fi dat intalnire in acest fel, „v-ati fi contrazis asupra timpului intalnirii”: ar fi fost inevitabila o inaintare, o intarziere ori alegerea unui alt loc, lucru care v-ar fi facut sa ratati intalnirea. Allah v-a adunat insa in aceasta stare „pentru ca Allah sa implineasca o hotarare ce trebuia infaptuita”, hotarata din vesnicie si care trebuia sa se implineasca.

Aceasta s-a petrecut „pentru ca acela care pierea sa piara avand o dovada limpede”, pentru ca impotriva celui indaratnic sa stea o dovada limpede, iar el sa aleaga necredinta in cunostinta de cauza, fiind convins de falsitatea ei, astfel incat sa nu-i ramana nicio scuza inaintea lui Allah; „iar acela care ramanea in viata sa ramana avand o dovada limpede”, pentru ca credinciosului sa-i sporeasca vederea limpede si certitudinea prin dovezile adevarului pe care Allah le-a aratat celor doua osti, ca invatatura pentru cei cu minte. „Allah este Cel care aude totul”, toate glasurile, in toate limbile si pentru toate nevoile, si „stie totul”, cele vazute, gandurile launtrice si tainele, nevazutul si cele de fata.

Allah ii aratase Trimisului Sau pe politeisti ca fiind putini, iar el le-a spus aceasta Insotitorilor sai. Inimile lor s-au linistit si s-au intarit. „Daca ti i-ar fi aratat multi”, iar tu le-ai fi spus aceasta, „v-ati fi descurajat si v-ati fi certat asupra hotararii”: unii ar fi dorit sa inainteze, iar altii nu; cearta si neintelegerile ar fi dus la esec. „Insa Allah v-a ferit” si a fost bland cu voi. „El cunoaste ceea ce se afla in piepturi”, fermitatea sau slabiciunea, sinceritatea sau minciuna. Allah a cunoscut in inimile voastre ceea ce a facut ca blandetea si bunatatea Sa sa va cuprinda si a adeverit visul Trimisului Sau.

Allah i-a facut pe dusmani sa para putini in ochii credinciosilor si i-a facut pe credinciosi sa para putini in ochii lor, pentru ca fiecare ostire sa inainteze asupra celeilalte. Astfel, Allah a implinit hotararea Sa: sprijinirea credinciosilor, parasirea necredinciosilor si uciderea conducatorilor si capeteniilor ratacirii dintre ei. Nu a mai ramas printre ei nicio capetenie cu renume; astfel le-a fost mai usor sa se supuna atunci cand au fost chemati la Islam. Aceasta a fost o dovada de bunatate si fata de cei ramasi, carora Allah le-a daruit harul Islamului. „La Allah se intorc toate lucrurile”: toate treburile fapturilor se intorc la Allah, iar El deosebeste raul de bine si judeca intre oameni cu hotararea Sa dreapta, in care nu este nedreptate.