Al-Anfal · 8:36–40

Versetele 36 la 40

Preainaltul arata vrajmasia politeistilor, viclenia, uneltirea si impotrivirea lor fata de Allah si de Trimisul Sau, precum si stradania lor de a stinge lumina Lui si de a face cuvantul Sau sa se piarda. El arata ca uneltirea lor se va intoarce impotriva lor, caci uneltirea rea nu-i cuprinde decat pe faptuitorii ei. „Cei care nu cred isi cheltuiesc averile ca sa-i indeparteze pe oameni de calea lui Allah”, adica pentru a anula adevarul, a sprijini falsul, a zadarnici marturisirea unicitatii Celui Milostiv si a ridica religia adoratorilor de idoli.

„Le vor cheltui”: ei vor cheltui aceste averi si nu le va pasa, fiindca tin cu tarie de fals si urasc cu putere adevarul. Apoi cheltuielile „vor deveni pentru ei un prilej de regret”, adica parere de rau, rusine si umilire. „Apoi vor fi infranti”: averile lor vor pieri, speranta lor nu se va implini, iar in Viata de Apoi vor fi pedepsiti cel mai aspru. „Iar cei care nu cred vor fi adunati in Gheena” ca sa guste pedeapsa ei, fiindca ea este locuinta rautatii si a oamenilor rai.

Allah voieste sa deosebeasca raul de bine, sa le separe si sa le aseze pe fiecare in salasul propriu. El ii va aseza impreuna pe oamenii rai, faptele rele si averile rele, „sa-i aseze pe cei rai unul peste altul, sa-i ingramadeasca pe toti si sa-i arunce in Gheena. Acestia sunt cei pierduti”, cei care se pierd pe ei insisi si isi pierd familiile in Ziua Invierii. Aceasta este pierderea adevarata.

Din blandetea lui Allah fata de robii Sai, necredinta si staruinta lor in incapatanare nu-L impiedica sa-i cheme la calea calauzirii si sa-i opreasca de la cauzele ratacirii si ale pieirii. „Spune-le celor care nu cred ca, daca inceteaza” necredinta lor si se supun lui Allah singur, fara asociat, „li se va ierta ceea ce a trecut” dintre nelegiuirile lor. „Iar daca se intorc” la necredinta si incapatanarea lor, „atunci randuiala aplicata celor de demult s-a aratat deja”, adica nimicirea neamurilor tagaduitoare. Sa se astepte, asadar, la ceea ce i-a lovit pe cei incapatanati; vor afla curand urmarea batjocurii lor. Acesta este cuvantul adresat tagaduitorilor.

Cat despre cuvantul adresat credinciosilor atunci cand le porunceste cum sa-i trateze pe necredinciosi, El spune: „Si luptati-va cu ei pana cand nu va mai fi prigoana”, adica asociere si indepartare a oamenilor de calea lui Allah, si pana cand ei se vor supune randuielilor islamului, „iar religia va fi in intregime pentru Allah”. Acesta este scopul luptei si al jihadului impotriva dusmanilor religiei: raul lor sa fie respins de la religie, religia lui Allah pentru care au fost creati oamenii sa fie aparata si ridicata deasupra tuturor celorlalte religii. „Daca inceteaza” nedreptatea, „Allah vede bine ceea ce fac”; nimic din ei nu-I este ascuns.

„Iar daca se indeparteaza” de ascultare si se grabesc spre pierzanie, „sa stiti ca Allah este Ocrotitorul vostru. Ce minunat Ocrotitor”: El ii ocroteste pe robii Sai credinciosi, le aduce cele de folos si le usureaza dobandirea binelui in religie si in viata lumeasca. „Si ce minunat Ajutator”: El ii sprijina, indepartand de la ei uneltirea nelegiuitilor si atacurile celor rai. Cine Il are pe Allah drept Ocrotitor si Ajutator nu are de ce sa se teama, iar cel impotriva caruia este Allah nu va avea nici putere, nici sprijin prin care sa se mentina.