Al-Anfal · 8:31–35

Versetele 31 la 35

Allah descrie incapatanarea celor care l-au tagaduit pe Trimis. Cand li se recitau semnele Sale care aratau adevarul celor aduse de Trimis, ei spuneau: „Am auzit. Daca am voi, am putea spune ceva asemenea. Acestea nu sunt decat povesti ale celor de demult.” Aceste cuvinte izvorau din incapatanare si nedreptate. Allah i-a provocat sa aduca o sura asemenea Coranului si sa cheme in ajutor pe oricine puteau in afara de Allah, dar nu au putut. Neputinta lor s-a aratat limpede.

Cuvintele lor erau o simpla pretentie, iar realitatea a dovedit minciuna ei. Se stia ca Profetul era nestiutor de carte: nu citea, nu scria si nu plecase sa studieze istoriile celor de demult. Cu toate acestea, el a adus aceasta Carte mareata, de care falsul nu se poate apropia nici dinainte, nici din urma, coborata de la Cel Intelept si Vrednic de lauda.

„O, Allah, daca acesta”, adica lucrul la care cheama Muhammad, „este adevarul de la Tine, atunci ploua peste noi cu pietre din cer sau adu-ne o pedeapsa dureroasa!” Ei au spus aceasta fiind convinsi de adevarul credintei lor false si nestiind cum se cuvine sa se adreseze. Daca ar fi avut o indoiala sau un argument inselator care sa-i faca sa se creada indreptatiti, ar fi trebuit sa spuna, in disputa cu cel care sustinea ca adevarul era de partea sa: „Daca acesta este adevarul de la Tine, calauzeste-ne spre el.” Aceasta ar fi fost mai potrivit pentru ei si ar fi ascuns mai bine nedreptatea lor.

Simplul fapt ca au spus „O, Allah, daca acesta este adevarul de la Tine...” arata ca erau nechibzuiti, nestiutori si nedrepti. Daca Allah S-ar fi grabit sa-i pedepseasca, nu ar mai fi ramas niciunul dintre ei. Allah a indepartat insa pedeapsa de la ei datorita prezentei Trimisului printre ei. „Dar Allah nu avea sa-i pedepseasca atata vreme cat tu erai printre ei”: prezenta Profetului le dadea siguranta fata de pedeapsa.

Cu toate ca rostisera aceste cuvinte in auzul tuturor, ei au inteles cat de urate erau, s-au temut de pedeapsa si au cerut iertare. De aceea Allah a spus: „Si Allah nu avea sa-i pedepseasca atata vreme cat ei cereau iertare.” Aceasta era o piedica in calea pedepsei dupa ce cauzele ei se implinisera.

Apoi El a spus: „Si de ce sa nu-i pedepseasca Allah?”, adica ce i-ar putea feri de pedeapsa lui Allah, de vreme ce savarsisera ceea ce o cerea: ii impiedicau pe oameni sa ajunga la Moscheea Sacra, mai cu seama pe Profet si pe companionii sai, care aveau mai mult drept asupra ei decat ei. „Fara sa fie ocrotitorii ei” se poate referi la Moscheea Sacra, insemnand ca ei nu aveau un drept mai mare asupra ei decat altii; sau pronumele se poate referi la Allah, insemnand ca ei nu erau aliatii Lui. „Ocrotitorii ei nu sunt decat cei tematori de Allah”, cei care cred in Allah si in Trimisul Sau, Il adora numai pe El si Ii dedica Lui religia. „Insa cei mai multi dintre ei nu stiu”, de aceea au pretins pentru ei ceva asupra caruia altii aveau mai mult drept.

Allah a randuit Casa Sa Sacra numai pentru ca ritualurile religiei Sale sa fie implinite acolo si adorarea sa-I fie dedicata numai Lui. Credinciosii sunt cei care au implinit aceasta porunca. Cat despre acesti politeisti care impiedicau oamenii sa ajunga la ea, rugaciunea lor la Casa, desi rugaciunea este cea mai mare dintre actele de adorare, nu era decat suierat si batai din palme. Acestea sunt faptele oamenilor nestiutori si nechibzuiti, ale caror inimi nu-L cinstesc pe Domnul lor, nu cunosc drepturile Sale si nu respecta cel mai bun si mai nobil loc. Daca rugaciunea lor acolo era astfel, cum erau celelalte acte ale lor de adorare?

Prin ce aveau ei un drept mai mare asupra Casei decat credinciosii care sunt smeriti in rugaciunile lor, se indeparteaza de vorbele si faptele desarte si au toate celelalte trasaturi vrednice de lauda si savarsesc faptele drepte pomenite de Allah? De aceea Allah i-a facut pe credinciosi sa mosteneasca Moscheea Sa Sacra si le-a dat stapanire asupra ei, apoi le-a spus: „O, voi cei care credeti, politeistii sunt necurati, asadar sa nu se apropie de Moscheea Sacra dupa acest an al lor.” Aici El spune: „Asadar, gustati pedeapsa pentru necredinta voastra.”