Al-Anfal · 8:26–30

Versetele 26 la 30

Preainaltul le aminteste robilor Sai de binefacerea Sa: i-a sprijinit dupa umilire, i-a inmultit dupa ce fusesera putini si i-a imbogatit dupa saracie. „Cand erati putini si slabiti in tara” inseamna ca erati supusi si aflati sub stapanirea altora. „Va temeati ca oamenii sa nu va rapeasca”, adica sa va smulga.

„Atunci El v-a dat adapost, v-a intarit cu ajutorul Sau si v-a inzestrat cu lucruri bune”: El v-a daruit un oras in care sa va adapostiti si sa va asezati, v-a ajutat impotriva dusmanilor vostri, i-a pus sub puterea voastra si v-a imbogatit din bunurile lor. „Ca poate veti fi recunoscatori” lui Allah pentru marile Sale binefaceri si pentru bunatatea Sa, adorandu-L fara sa-I asociati nimic.

Allah le porunceste robilor Sai credinciosi sa implineasca ceea ce El le-a incredintat dintre porunci si interdictii. Allah a propus aceasta raspundere cerurilor, pamantului si muntilor, dar ele au refuzat sa o poarte si s-au temut de ea, iar omul a purtat-o; el este nedrept si nestiutor. Cine isi implineste aceasta indatorire merita rasplata mare de la Allah, iar cine nu o implineste, ci o tradeaza, merita pedeapsa aspra. El Il tradeaza pe Allah si pe Trimisul Sau, isi incalca indatorirea incredintata, se injoseste prin cea mai urata trasatura si cea mai urata fapta, tradarea, si pierde cea mai desavarsita trasatura, pastrarea a ceea ce i s-a incredintat.

Fiindca robul este incercat prin averea si copiii sai, iar iubirea pentru avere si copii il poate face sa-si puna poftele inaintea implinirii indatoririi incredintate, Allah a vestit ca averea si copiii sunt o incercare prin care El ii incearca pe robi. Ele sunt un imprumut care va fi inapoiat Celui care l-a dat si l-a incredintat, iar „la Allah se afla o rasplata mare”. Daca aveti minte si chibzuinta, puneti marea Lui rasplata inaintea unei placeri mici, trecatoare si pieritoare. Omul intelept cantareste lucrurile si da intaietate celui care merita sa fie ales.

Implinirea temerii de Allah de catre rob este semnul fericirii si al izbanzii. Allah a legat de teama de El mult bine in lumea aceasta si in Viata de Apoi. Aici a pomenit ca acela care se teme de Allah dobandeste patru lucruri, fiecare mai bun decat lumea si tot ceea ce se afla in ea.

Primul este criteriul de deosebire, adica stiinta si calauzirea prin care omul deosebeste calauzirea de ratacire, adevarul de fals, ingaduitul de oprit si oamenii fericirii de oamenii nenorocirii. Al doilea si al treilea sunt stergerea faptelor rele si iertarea pacatelor. Cand unul dintre ele este mentionat singur, il cuprinde si pe celalalt; cand sunt pomenite impreuna, stergerea faptelor rele priveste pacatele mici, iar iertarea pacatelor priveste pacatele mari. Al patrulea este rasplata mare si plata imbelsugata pentru acela care se teme de Allah si pune multumirea Lui inaintea poftei sale. „Allah este Stapanul harului cel mare.”

O, Trimisule, aminteste-ti binefacerea lui Allah fata de tine atunci cand necredinciosii au uneltit impotriva ta. Politeistii s-au sfatuit in Dar an-Nadwah cu privire la ce sa faca cu Profetul: fie sa-l tina legat la ei, fie sa-l omoare, dupa cum pretindeau ei ca se vor elibera de raul sau, fie sa-l alunge din tara lor. Fiecare si-a sustinut parerea, apoi au cazut de acord cu parerea celui mai rau dintre ei, Abu Jahl, pe care Allah sa-l blesteme. Ei urmau sa ia cate un tanar din fiecare semintie a Qurayshului, sa le dea sabii ascutite si sa-l loveasca toti ca un singur om. Raspunderea pentru varsarea sangelui sau s-ar fi impartit astfel intre semintii, iar Banu Hashim ar fi fost siliti sa accepte pretul sangelui, neputand lupta cu intregul Quraysh.

Ei l-au pandit noaptea pe Profet, ca sa sara asupra lui cand s-ar fi ridicat din asternut. Revelatia din cer i-a venit insa, iar el a iesit dintre ei, a aruncat tarana peste capetele lor si a plecat. Allah le-a orbit privirile. Cand asteptarea s-a prelungit, a venit cineva si le-a spus: „Allah sa va faca sa dati gres! Muhammad a iesit si a aruncat tarana peste capetele voastre.” Fiecare si-a scuturat tarana de pe cap.²⁵

Allah l-a ferit pe Trimisul Sau de ei si i-a ingaduit sa emigreze la Medina. El a emigrat, iar Allah l-a sprijinit prin companionii sai, emigrantii si Ansarii. Puterea lui a crescut pana cand a intrat in Mecca cu forta si i-a supus pe locuitorii ei; ei s-au smerit si au intrat sub stapanirea sa dupa ce el iesise dintre ei in taina, temandu-se pentru sine. Slava Celui Bland cu robul Sau, pe Care nimeni nu-L poate birui.