Comentariul pasajului
Versetele 20 la 23
Textul arab și traducerea din volum
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓا۟ أَطِيعُوا۟ ٱللَّهَ وَرَسُولَهُۥ وَلَا تَوَلَّوْا۟ عَنْهُ وَأَنتُمْ تَسْمَعُونَ ﴿٢٠﴾ وَلَا تَكُونُوا۟ كَٱلَّذِينَ قَالُوا۟ سَمِعْنَا وَهُمْ لَا يَسْمَعُونَ ﴿٢١﴾
20. O, voi cei care credeti, ascultati de Allah si de Trimisul Sau si nu va indepartati de el in vreme ce auziti. 21. Si nu fiti asemenea celor care spun: „Am auzit”, pe cand ei nu asculta.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Dupa ce Preainaltul a vestit ca este alaturi de credinciosi, El le-a poruncit sa implineasca cerintele credintei prin care dobandesc ajutorul si sprijinul Sau. „Ascultati de Allah si de Trimisul Sau” inseamna sa impliniti poruncile lui Allah si ale Trimisului Sau si sa va feriti de ceea ce au interzis. „Si nu va indepartati de el” inseamna: nu va abateti de la aceasta porunca, anume ascultarea de Allah si de Trimisul Sau, „in vreme ce auziti” ceea ce vi se recita din Cartea lui Allah, poruncile, povetele si sfaturile Sale. Indepartarea voastra intr-o asemenea stare este dintre cele mai urate lucruri.
„Si nu fiti asemenea celor care spun: «Am auzit», pe cand ei nu asculta.” Nu va multumiti cu o pretentie goala, lipsita de adevar, caci aceasta este o stare pe care Allah si Trimisul Sau nu o iubesc. Credinta nu consta in dorinte si impodobire cu vorbe, ci este ceea ce se statorniceste in inimi si este adeverit de fapte.
Textul arab și traducerea din volum
۞ إِنَّ شَرَّ ٱلدَّوَآبِّ عِندَ ٱللَّهِ ٱلصُّمُّ ٱلْبُكْمُ ٱلَّذِينَ لَا يَعْقِلُونَ ﴿٢٢﴾ وَلَوْ عَلِمَ ٱللَّهُ فِيهِمْ خَيْرًا لَّأَسْمَعَهُمْ ۖ وَلَوْ أَسْمَعَهُمْ لَتَوَلَّوا۟ وَّهُم مُّعْرِضُونَ ﴿٢٣﴾
22. Cu adevarat, cele mai rele vietati inaintea lui Allah sunt surzii si mutii care nu pricep. 23. Daca Allah ar fi stiut vreun bine in ei, i-ar fi facut sa auda; dar chiar daca i-ar fi facut sa auda, ei s-ar fi intors, indepartandu-se.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
„Cele mai rele vietati inaintea lui Allah” sunt aceia asupra carora semnele si avertismentele nu au niciun efect. Ei sunt „surzi” fata de auzirea adevarului, „muti” fata de rostirea lui si „nu pricep” ceea ce le-ar aduce folos, ca sa-l puna inaintea lucrului care le dauneaza. Inaintea lui Allah, acestia sunt mai rai decat cele mai rele vietati. Allah le-a daruit auz, vaz si inimi ca sa le foloseasca in ascultarea Lui, dar ei le-au folosit in neascultarea Sa. Astfel au fost lipsiti de mult bine: aveau putinta de a fi dintre cei mai buni oameni, insa au refuzat aceasta si au ales pentru ei insisi sa fie dintre cei mai rai.
Auzul pe care Allah il neaga la ei este auzul care are efect in inima. Cat despre auzul prin care dovada este statornicita impotriva lor, dovada lui Allah s-a statornicit prin ceea ce au auzit din semnele Sale. Totusi, El nu i-a facut sa auda intr-un chip folositor, fiindca El stia ca nu se afla in ei vreun bine care sa-i faca vrednici sa primeasca semnele Lui si sa se foloseasca de ele.
„Daca Allah ar fi stiut vreun bine in ei, i-ar fi facut sa auda”, dar, chiar presupunand ca i-ar fi facut sa auda, „ei s-ar fi intors” de la ascultare, „indepartandu-se” si neacordand adevarului nicio atentie. Aceasta arata ca Allah nu lipseste de credinta si bine decat pe acela in care nu se afla bine si care nu este potrivit sa primeasca binele si sa rodeasca prin el. A Lui este lauda deplina si intelepciunea desavarsita.