Al-Anfal · 8:17–19

Versetele 17 la 19

Allah Preainaltul spune ca, atunci cand politeistii au fost infranti in ziua de Badr, iar musulmanii i-au ucis, „nu voi i-ati ucis” prin puterea si taria voastra, „ci Allah i-a ucis”, fiindca v-a ajutat prin lucrurile pomenite mai inainte.

„Si nu tu ai aruncat cand ai aruncat, ci Allah a aruncat.” In timpul luptei, Profetul, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, a intrat in adapost, L-a chemat pe Allah si I-a cerut staruitor biruinta²². Apoi a iesit, a luat un pumn de tarana si l-a aruncat spre fetele politeistilor. Allah a facut-o sa ajunga la fetele lor si nu a ramas niciunul fara ca ea sa-i atinga fata, gura si ochii²³. Hotararea lor s-a frant, puterea le-a slabit, au fost cuprinsi de descurajare si slabiciune si au fost infranti.

Allah ii spune Profetului Sau, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa: nu prin puterea ta a ajuns tarana in ochii lor cand ai aruncat-o, ci Noi am facut-o sa ajunga prin puterea si taria Noastra, „pentru ca El sa-i incerce pe credinciosi printr-o buna incercare din partea Sa”. Allah Preainaltul poate sa le daruiasca biruinta credinciosilor fara ca ei sa lupte, dar a voit sa-i incerce si sa-i faca sa ajunga prin jihad la cele mai inalte trepte si la cele mai alese ranguri si sa le daruiasca o rasplata buna si mare.

„Cu adevarat, Allah este Atoateauzitor, Atotstiutor.” El aude ceea ce robul ascunde si ceea ce arata si cunoaste intentiile bune ori rele aflate in inima sa. Potrivit stiintei si intelepciunii Sale si folosului robilor, El le randuieste stari deosebite si il rasplateste pe fiecare dupa intentie si fapta.

„Aceasta este ceea ce s-a intamplat”, adica aceasta este biruinta pe care Allah v-a daruit-o. „Allah slabeste uneltirea necredinciosilor”: orice plan si uneltire prin care combat islamul si pe oamenii sai sunt slabite, iar urmarile lor se intorc impotriva lor.

„Daca ati cerut o judecata”, o, politeistilor, adica daca ati cerut ca Allah sa trimita mania si pedeapsa Sa asupra celor nedrepti, „judecata a venit la voi”: Allah a trimis asupra voastra pedeapsa, care a fost chin pentru voi si invatatura pentru cei evlaviosi. „Daca incetati” sa mai cereti judecata, „aceasta este mai bine pentru voi”, fiindca El poate sa va dea ragaz si sa nu va grabeasca pedeapsa. „Iar daca va intoarceti” la cererea judecatii si la lupta impotriva credinciosilor, „Ne vom intoarce” sa-i sprijinim impotriva voastra.

„Ceata voastra”, ajutoarele si sprijinitorii pe care va bizuiti in lupta, „nu va va folosi la nimic, oricat de numeroasa ar fi. Cu adevarat, Allah este cu credinciosii.” Cel cu care este Allah primeste sprijinul si biruinta, chiar daca este slab si putin la numar. Aceasta insotire prin care Allah a vestit ca ii sprijina pe credinciosi este potrivit celor pe care ei le implinesc dintre faptele credintei. Daca dusmanul ii biruie pe credinciosi in unele imprejurari, aceasta se intampla numai din pricina unei neglijente a credinciosilor si a faptului ca nu indeplinesc obligatiile credintei si cerintele ei. Altfel, daca ar implini porunca lui Allah din toate punctele de vedere, stindardul lor nu ar fi infrant niciodata in chip statornic, iar dusmanul lor nu i-ar birui vreodata in asa fel incat sa nu-si mai poata reveni.