Al-Anfal · 8:15–16

Versetele 15 la 16

Allah le porunceste robilor Sai credinciosi curajul credintei, taria in implinirea poruncii Sale si stradania de a dobandi pricinile care ii intaresc launtric si trupeste. El le interzice fuga atunci cand cele doua cete se intalnesc.

„O, voi cei care credeti! Cand ii intalniti pe cei care nu cred, inaintand la lupta”, cand randurile se apropie unele de altele, „nu le intoarceti spatele”. Statorniciti-va in lupta, rabdati si sprijiniti religia lui Allah. Prin aceasta se intaresc inimile credinciosilor si sunt inspaimantati necredinciosii.

„Cel care le intoarce spatele in ziua aceea, afara de cel care se retrage pentru o manevra de lupta sau ca sa se alature altei cete, se intoarce cu mania lui Allah, iar salasul sau este Iadul. Ce rea destinatie!” Aceasta arata ca fuga din fata luptei fara o scuza este unul dintre pacatele mari, dupa cum se relateaza in hadithurile autentice²¹, iar versetul cuprinde o amenintare aspra.

Cel care se retrage pentru o manevra de lupta, mutandu-se spre o pozitie din care poate lupta mai bine si poate pricinui pierderi mai mari dusmanului, nu savarseste nimic rau. El nu se intoarce ca sa fuga de dusman, ci ca sa dobandeasca un avantaj, sa-i vina dusmanului dintr-o parte pe care acesta nu o asteapta, sa-l insele ori sa implineasca un alt scop al celor care lupta.

Este ingaduit si ca luptatorul sa se retraga spre o alta ceata, ca sa se intareasca si sa fie ajutat in lupta impotriva necredinciosilor. Daca acea ceata se afla in aceeasi armata, lucrul este limpede. Daca ea nu se afla pe campul de lupta, precum atunci cand musulmanii fug dinaintea necredinciosilor spre o tara musulmana ori spre o alta armata musulmana, relatarile de la companioni arata ca aceasta este ingaduit. Se poate ca ingaduinta sa depinda de faptul ca musulmanii socotesc ca retragerea are urmari mai bune si le ofera sanse mai mari de a-si salva vietile.

Daca ei cred ca pot sa-i biruiasca pe necredinciosi ramanand statornici si luptand, intr-o asemenea situatie este putin probabil ca fuga sa se numere printre cazurile ingaduite. Altminteri nu s-ar mai putea intelege ce fel de fuga interzice versetul, care aici are o exprimare generala. La sfarsitul surei va veni limitarea acestei porunci prin numar.