An-Nazi'at · 79:27–33

Versetele 27 la 33

Allah Preainaltul le arata o dovada limpede celor care tagaduiesc invierea si socotesc cu neputinta ca El sa aduca din nou trupurile la viata, spunand: „Sunteti voi”, oamenilor, „mai greu de creat sau cerul”, cu trupul sau urias, alcatuirea puternica si inaltimea uimitoare, pe care Allah „l-a zidit”? „I-a inaltat bolta”: trupul si forma sa. „Si l-a intocmit desavarsit”: cu o trainicie si o desavarsire care uimesc mintile si lasa fara grai cugetele. „I-a intunecat noaptea”: a facut-o intunecata, astfel incat bezna a cuprins toate zarile cerului si fata pamantului s-a intunecat. „Si i-a scos la iveala lumina zilei”: a facut sa apara lumina cea mare cand a adus soarele, iar oamenii s-au raspandit pentru nevoile religiei lor si ale vietii lor lumesti.

„Iar pamantul, dupa aceea”, adica dupa crearea cerului, „l-a intins”: a pus in el foloasele sale. A lamurit aceasta prin cuvintele: „A scos din el apa si pasunea lui, iar muntii i-a intarit”: i-a fixat pe pamant. Asadar, intinderea pamantului a avut loc dupa crearea cerurilor, dupa cum arata aceste versete nobile. Crearea pamantului insusi a precedat insa crearea cerului, dupa cum a spus Preainaltul: „Spune: Voi nu credeti in Cel care a creat pamantul in doua zile si Ii faceti semeni? Acesta este Domnul lumilor” [Fussilat 41:9], pana la cuvintele: „Apoi S-a indreptat spre cer, care era fum, si i-a spus lui si pamantului: Veniti amandoua, de voie sau fara voie! Au spus: Venim de bunavoie. Si le-a facut sapte ceruri...” [Fussilat 41:11–12].

Cel care a creat cerurile cele marete, cu luminile si corpurile lor ceresti, si pamantul cel gros si prafos, cu cele necesare fapturilor si cu foloasele lor, ii va invia negresit pe cei raspunzatori de faptele lor si ii va rasplati pentru ele. Cel care a facut bine va avea rasplata cea buna, iar cel care a facut rau sa nu invinovateasca decat propriul suflet. De aceea, dupa acestea a amintit venirea Ceasului si apoi rasplatirea, spunand: