Al-Ma'arij · 70:19–35

Versetele 19 la 35

Aceasta este descrierea omului asa cum este el, descrierea firii sale de la inceput: este nerabdator. Allah a explicat aceasta nerabdare prin cuvintele: „Cand il atinge raul, este nelinistit.” Se tulbura daca il lovesc saracia, boala sau pierderea unui lucru drag, precum averea, familia ori copilul. In asemenea imprejurari, el nu recurge la rabdare si nu este multumit cu ceea ce Allah a hotarat. „Iar cand il atinge binele, este zgarcit”: nu cheltuieste din ceea ce Allah i-a daruit si nu-I multumeste lui Allah pentru binefacerile si bunatatea Sa. Astfel, este nelinistit la greu si zgarcit la bine.

„Afara de cei care se roaga”, cei descrisi prin insusirile care urmeaza. Cand au parte de bine, ei Ii multumesc lui Allah si cheltuiesc din ceea ce El le-a daruit, iar cand ii atinge raul, rabda si cauta rasplata Lui. Cuvintele Sale „care staruie in rugaciunea lor” inseamna ca ei o implinesc statornic la timpurile ei, cu toate conditiile si cele care o desavarsesc. Ei nu sunt asemenea celui care nu se roaga, celui care se roaga uneori si alteori nu sau celui care o implineste cu lipsuri.

„In ale caror averi este un drept hotarat”, din zakat si milostenie, „pentru cel care cere”, adica acela care se infatiseaza cerand, „si pentru cel lipsit”: nevoiasul care nu le cere oamenilor, ca ei sa-i dea, si de a carui nevoie nu isi dau seama, ca sa-i faca milostenie.

„Care cred in Ziua Rasplatii”: ei cred ceea ce Allah a vestit despre ea si ceea ce trimisii au vestit despre rasplatire si inviere. Sunt incredintati de acestea, se pregatesc pentru Viata de Apoi si se straduiesc sa o dobandeasca. Credinta in Ziua Rasplatii atrage dupa sine credinta in trimisi si in Cartile cu care au venit.

„Care se tem de pedeapsa Domnului lor”: se tem si sunt cuprinsi de spaima, parasind tot ce i-ar apropia de pedeapsa lui Allah. „Caci nimeni nu este la adapost de pedeapsa Domnului lor”: ea este pedeapsa de care omul se teme si de care se fereste.

„Care isi pazesc partile intime”: nu se angajeaza in relatii intime oprite, precum desfranarea, relatiile sexuale intre barbati, impreunarea pe cale anala ori in timpul menstruatiei si cele asemenea. Le pazesc, de asemenea, de privirile si atingerile celor carora acestea nu le sunt ingaduite si parasesc mijloacele oprite care duc la savarsirea desfranarii. „Afara de sotiile lor si de cele pe care le stapanesc mainile lor drepte”, adica roabele lor, „caci atunci nu sunt de mustrat”, prin impreunarea cu ele in locul zamislirii. „Iar cei care cauta dincolo de acestea”, adica in afara sotiei si a roabei aflate in stapanire, „sunt cei care incalca masura”: cei care depasesc ceea ce Allah a ingaduit si ajung la ceea ce Allah a oprit. Acest verset arata ca casatoria temporara, mutah, este oprita, fiindca femeia nu este sotie in intelesul propriu al casatoriei si nici roaba aflata in stapanire.

„Cei care vegheaza asupra celor incredintate lor si asupra legamantului lor”: le respecta, le pazesc si se straduiesc sa le indeplineasca si sa le tina. Aceasta cuprinde toate cele incredintate robului in relatia cu Domnul sau, precum indatoririle ascunse, pe care nimeni nu le vede afara de Allah, si toate cele incredintate lui in relatia cu fapturile, in privinta averilor si a tainelor. Tot astfel, legamantul cuprinde atat legamantul facut cu Allah, cat si legamantul facut cu oamenii. Robul va fi intrebat despre legamant: l-a implinit si l-a tinut sau l-a lepadat, l-a tradat si nu l-a indeplinit?

„Care sunt drepti in marturiile lor”: ei nu marturisesc decat ceea ce stiu, fara adaugiri, fara lipsuri si fara sa ascunda ceva. Nu favorizeaza in marturie nicio ruda, niciun prieten si nici pe altcineva, iar prin depunerea marturiei urmaresc Fata lui Allah. Allah Preainaltul a spus: „Depuneti marturia pentru Allah” [at-Talaq 65:2] si: „O, voi cei care credeti! Fiti statornici in dreptate, martori pentru Allah, chiar impotriva voastra, a parintilor sau a rudelor apropiate” [an-Nisa 4:135].

„Si care isi pazesc rugaciunea”, implinind-o statornic in chipul cel mai desavarsit. „Acestia”, cei care au aceste insusiri, „vor fi cinstiti in gradini”. Allah le va darui cinste si desfatare vesnica, tot ce poftesc sufletele si tot ce bucura ochii, iar ei vor ramane acolo pentru totdeauna.

Intelesul tuturor acestora este ca Allah i-a descris pe cei fericiti si buni prin aceste insusiri desavarsite si prin purtarile nobile si placute Lui: acte de adorare savarsite cu trupul, precum rugaciunea si statornicia in ea; fapte ale inimii, precum teama de Allah, care cheama la tot binele; acte de adorare prin avere; credinte folositoare; purtari nobile; buna purtare fata de Allah si fata de fapturile Sale, prin dreptate fata de ele, pazirea drepturilor lor si a celor incredintate; si castitate deplina, prin pazirea partilor intime de ceea ce Allah Preainaltul uraste.⁴¹