Al-A'raf · 7:94–95

Versetele 94 la 95

Allah Preainaltul spune: „Ori de cate ori am trimis un profet intr-o cetate”, ca sa-i cheme locuitorii la adorarea lui Allah si sa-i opreasca de la raul pe care il savarseau, iar ei nu i s-au supus, „i-am incercat cu lipsuri si suferinta”, adica prin saracie, boala si felurite incercari, „pentru ca ei sa se smereasca”. Cand acestea ii loveau, poate sufletele lor aveau sa se plece, sa-L cheme pe Allah cu umilinta si sa se supuna adevarului.

„Apoi”, daca aceasta nu le era de folos, iar trufia si incalcarea lor sporeau, „am schimbat raul cu binele.” Le-am daruit hrana din belsug, le-am insanatosit trupurile si am ridicat de la ei incercarile, „pana cand s-au inmultit”, adica au sporit la numar, li s-au inmultit mijloacele de trai si s-au bucurat de bunastare prin binefacerile si harul lui Allah. Ei au uitat suferintele prin care trecusera.

„Si au spus: Si pe parintii nostri i-au atins suferinta si bunastarea”, adica aceasta este o randuiala obisnuita, aflata in toate neamurile de la cei dintai pana la cei de pe urma: uneori traiesc in bunastare, alteori in lipsuri; uneori in bucurie, alteori in intristare, dupa schimbarile vremurilor si succesiunea zilelor. Au socotit ca in acestea nu se afla nici indemn, nici amintire, nici atragere treptata spre pedeapsa si nici avertizare aspra. Atunci cand, incantati de ceea ce li se daruise, aveau lumea mai draga ca oricand, Allah i-a lovit cu pedeapsa „pe neasteptate, fara ca ei sa-si dea seama”, adica fara ca pieirea sa le treaca prin minte. Ei socoteau ca au putere deplina asupra celor pe care Allah li le daruise si ca nu vor disparea si nici nu vor fi mutati de la ele.