Al-A'raf · 7:65–72

Versetele 65 la 72

„Si la 'Ad” - primul neam 'Ad, care locuia in Yemen - „l-am trimis pe fratele lor” de neam, „Hud”, ca profet. El ii chema la unicitatea lui Allah si ii oprea de la asociere si de la tiranie pe pamant.

El le-a spus: „O, neam al meu! Adorati-L pe Allah! Nu aveti alta divinitate in afara de El. Oare nu va temeti?” Oare nu va temeti de mania si pedeapsa Lui, daca ramaneti in starea voastra? Ei insa nu i-au raspuns si nu i s-au supus.

„Mai-marii neamului sau care nu credeau au spus”, respingandu-i chemarea si defaimandu-i mesajul: „Noi te vedem lipsit de judecata si te socotim dintre mincinosi”, adica nu te socotim decat nechibzuit si necopt si inclinam sa credem ca esti unul dintre mincinosi.

Lucrurile se rasturnasera cu totul in mintile lor si devenisera orbi fata de adevar, incat l-au invinuit pe profetul lor de ceea ce se afla chiar in ei, desi el era cel mai departe dintre oameni de aceste insusiri. Ei erau adevaratii nechibzuiti si mincinosi.

Ce nechibzuinta poate fi mai mare decat a celui care intampina cel mai mare adevar cu respingere, se trufeste fata de oamenii care vor sa-l calauzeasca si sa-i arate drumul cu toata sinceritatea, apoi se supune cu trupul si cu inima oricarui seitan razvratit si isi pune adorarea unde nu se cuvine, adorand pomi si pietre care nu-i pot folosi cu nimic? Si ce minciuna poate fi mai mare decat aceea de a-I atribui lui Allah toate aceste nascociri?

„El a spus: O, neam al meu! Nu este lipsa de judecata in mine” din niciun punct de vedere. Dimpotriva, el era un mesager calauzit si calauzitor: „Ci eu sunt un mesager de la Domnul lumilor. Va vestesc mesajele Domnului meu si sunt pentru voi un sfatuitor sincer si vrednic de incredere.” Vi se cuvine sa primiti, sa va supuneti si sa-L ascultati pe Domnul robilor.

„Va mirati ca v-a venit o amintire de la Domnul vostru printr-un barbat dintre voi, ca sa va avertizeze?” Cum va mirati de ceea ce nu este nicidecum de mirare? Allah v-a trimis un barbat dintre voi, pe care il cunoasteti, ca sa va calauzeasca spre ceea ce va indreapta si sa va indemne la ceea ce va foloseste. Mirarea voastra este mirarea celor care resping.

„Amintiti-va ca El v-a facut urmasi dupa neamul lui Nuh.” Laudati-L pe Domnul vostru si multumiti-I, caci v-a statornicit pe pamant si v-a facut urmasi ai neamurilor care i-au socotit mincinosi pe mesageri si pe care Allah le-a nimicit. Pe voi v-a lasat in viata ca sa vada cum veti lucra. Feriti-va sa staruiti in tagaduire asa cum au staruit ei, ca sa nu va loveasca ceea ce i-a lovit pe ei. Amintiti-va si binefacerea prin care Allah v-a deosebit: „Si v-a sporit in alcatuirea trupului”, daruindu-va putere, trupuri mari si tarie. „Amintiti-va binefacerile lui Allah”, harul Sau cuprinzator si darurile Sale repetate, „pentru ca voi”, amintindu-va de ele cu multumire si implinind ceea ce vi se cuvine fata de ele, „sa izbanditi”, adica sa dobanditi ceea ce cautati si sa scapati de ceea ce va inspaimanta.

Hud i-a povatuit, le-a amintit, le-a poruncit sa marturiseasca unicitatea lui Allah si le-a spus ca este un sfatuitor sincer si vrednic de incredere. I-a avertizat ca Allah ii poate pedepsi asa cum ii pedepsise pe cei dinaintea lor si le-a amintit binefacerile lui Allah si hrana imbelsugata pe care le-o daruise. Insa ei nu s-au supus si nu i-au raspuns chemarii. „Ei au spus”, mirati de chemarea lui si vestindu-i ca supunerea fata de el era pentru ei cu neputinta: „Ai venit la noi ca sa-L adoram numai pe Allah si sa parasim ceea ce adorau parintii nostri?” Allah sa-i osandeasca! Ei socoteau ca cea mai inalta obligatie si cel mai desavarsit lucru nu puteau sa se opuna credintelor mostenite de la parintii lor. Au pus ratacirea parintilor, asocierea si adorarea idolilor mai presus de chemarea mesagerilor la unicitatea lui Allah, fara partener.

Si-au tagaduit profetul si au spus: „Adu asupra noastra ceea ce ne ameninti ca va veni, daca esti dintre cei care spun adevarul.” Astfel s-au rugat impotriva lor insisi.

Hud le-a spus: „Pedeapsa si mania Domnului vostru s-au hotarat deja asupra voastra”, adica vor cobori negresit, caci toate pricinile lor s-au implinit si vremea nimicirii a sosit.

„Va certati cu mine pentru niste nume pe care le-ati nascocit voi si parintii vostri?” Cum va certati pentru lucruri lipsite de realitate si pentru idoli pe care i-ati numit divinitati, desi nu se afla in ei nicio urma de divinitate? „Pentru care Allah nu a pogorat nicio dovada.” Daca aceasta ar fi fost adevarata, Allah ar fi pogorat o dovada pentru ea; faptul ca nu a pogorat nimic dovedeste falsitatea ei. Nu exista niciun lucru care trebuie cautat si urmarit - mai ales in marile chestiuni de temelie ale religiei - fara ca Allah sa fi adus pentru el o dovada hotaratoare.

„Asteptati, asadar” pedeapsa pe care v-am fagaduit-o, „si eu astept impreuna cu voi.” Intre cele doua asteptari este o mare deosebire: una este asteptarea celui care se teme ca pedeapsa va cobori asupra lui, iar cealalta este asteptarea celui care nadajduieste victoria si rasplata lui Allah.

De aceea Allah spune: „L-am salvat pe el”, adica pe Hud, „si pe cei care erau cu el, prin mila Noastra.” Allah i-a calauzit la credinta, le-a facut credinta un mijloc de a dobandi mila Sa si i-a salvat prin mila Lui.

„Si i-am nimicit pana la ultimul pe cei care au tagaduit semnele Noastre”, adica i-am starpit prin pedeapsa aspra care nu a lasat viu pe niciunul dintre ei. Allah a trimis asupra lor vantul nimicitor care nu lasa nimic din ceea ce atinge fara sa-l prefaca in pulbere. Au pierit, iar din ei nu au mai ramas de vazut decat locuintele. Priveste, asadar, cum a fost sfarsitul celor avertizati, impotriva carora dovada fusese statornicita, dar care nu au luat aminte; li s-a poruncit credinta, dar nu au crezut, iar sfarsitul lor a fost nimicirea, rusinea si umilirea.

„Au fost urmariti de blestem in aceasta lume si in Ziua Invierii. Cu adevarat, 'Ad nu a crezut in Domnul lor. Departe sa fie 'Ad, neamul lui Hud!” (Hud 11:60)

Aici Allah spune: „Caci ei nu erau credinciosi” in niciun chip; i-a descris drept necredinciosi si incapatanati.