Al-A'raf · 7:57–58

Versetele 57 la 58

Allah Preainaltul arata una dintre urmele puterii Sale si una dintre adierile milei Sale: „El este Cel care trimite vanturile ca vestitoare inaintea milei Sale”, adica vanturile care vestesc ploaia, o ridica de pe pamant cu voia lui Allah, iar oamenii se bucura de mila Lui si inimile lor se linistesc inainte ca ploaia sa coboare.

„Cand ele poarta nori grei”, unele vanturi ii ridica, altele ii aduna, iar altele ii fecundeaza. „Noi ii manam spre un tinut mort”, ale carui vietati sunt aproape pierite si ai carui locuitori sunt aproape deznadajduiti de mila lui Allah.

„Pogoram prin ei apa”, adica asupra acelui tinut mort. Ploaia imbelsugata coboara din nor, iar Allah randuieste un vant care o face sa cada si altul care o imprastie, cu voia Sa. „Si scoatem prin ea roade de tot felul.” Oamenii se bucura de mila lui Allah si se desfata cu binefacerea Sa.

„Tot astfel ii vom scoate pe cei morti, pentru ca voi sa luati aminte.” Dupa cum am readus pamantul la viata prin plante, dupa ce fusese mort, tot astfel ii vom scoate pe morti din mormintele lor, dupa ce se vor fi prefacut in tarana. Aceasta este o dovada limpede, iar intre cele doua lucruri nu exista nicio deosebire. Cel care socoteste invierea cu neputinta, desi vede ceea ce ii seamana, o tagaduieste numai din incapatanare si neaga un lucru pe care simturile il marturisesc.

In aceasta se afla un indemn de a cugeta la semnele lui Allah si de a le privi pentru a trage invataminte si a gasi dovezi, nu cu nepasare si delasare.

Apoi Allah pomeneste deosebirea dintre pamanturile asupra carora coboara ploaia. „Pamantul bun”, adica pamantul cu tarana buna, atunci cand ploaia coboara asupra lui, „isi scoate plantele” pentru care este pregatit, „cu voia Domnului sau”. Pricinile nu isi produc urmarile decat daca Allah ingaduie aceasta prin voia Sa.

„Iar cel rau nu scoate decat plante sarace”, adica nu scoate decat plante slabe, fara folos si fara binecuvantare.

„Astfel talcuim semnele pentru oamenii care sunt multumitori.” Le infatisam in chipuri felurite, aducem pilde si le indreptam catre oamenii care Ii multumesc lui Allah, recunoscandu-I binefacerile si folosindu-le in ceea ce Ii aduce multumirea. Ei sunt cei care trag folos din randuielile si adevarurile privitoare la Allah, lamurite de El in Cartea Sa, fiindca le privesc ca pe una dintre cele mai mari binefaceri care le vin de la Domnul lor.

Ei le primesc bucurandu-se de ele si marturisindu-si nevoia, apoi cugeta la ele si le cerceteaza intelesurile, dobandind din ele potrivit puterii lor de intelegere.

Aceasta este si o pilda pentru inimi atunci cand asupra lor coboara Revelatia, care le da viata, dupa cum ploaia da viata pamantului. Cand Revelatia vine la inimile bune, ele o primesc, o invata si cresc potrivit curatiei firii si obarsiei lor.

Cat despre inimile rele, in care nu se afla bine, cand Revelatia vine la ele nu gaseste primire; dimpotriva, le afla nepasatoare si neatente sau i se impotrivesc. Ea este pentru ele asemenea ploii care cade peste un pamant saraturos, peste nisip sau peste stanci si nu lasa nicio urma. Aceasta seamana cu spusele lui Allah Preainaltul: „El pogoara apa din cer, iar vaile curg dupa masura lor, si suvoiul poarta o spuma care se ridica.” (ar-Ra'd 13:17)