Al-A'raf · 7:55–56

Versetele 55 la 56

Invocarea cuprinde cererea adresata lui Allah si adorarea Lui. Allah ne porunceste sa-L chemam „cu smerenie”, adica staruind cu umilinta in cerere si ramanand statornici in adorare, „si in taina”, nu cu glas tare si nici in vazul oamenilor, ferindu-ne de savarsirea faptelor de ochii oamenilor, ci in ascuns si cu sinceritate deplina fata de Allah Preainaltul.

„Cu adevarat, El nu-i iubeste pe cei care intrec hotarele”, adica pe cei care depasesc masura in toate lucrurile. Tot o intrecere a hotarelor este ca robul sa-I ceara lui Allah lucruri care nu i se potrivesc, sa depaseasca masura in cerere sau sa ridice glasul peste masura in invocare. Toate acestea intra in intrecerea hotarelor, care este oprita.

„Nu raspanditi stricaciunea pe pamant” prin pacate si neascultare, „dupa ce a fost indreptat” prin fapte de ascultare. Pacatele strica purtarile, faptele si mijloacele de trai, precum si treburile acestei lumi si ale Vietii de Apoi. Allah Preainaltul spune: „Stricaciunea s-a aratat pe uscat si pe mare din pricina a ceea ce au agonisit mainile oamenilor.” (ar-Rum 30:41) Tot astfel, faptele de ascultare indreapta purtarile, faptele si mijloacele de trai, precum si treburile acestei lumi si ale Vietii de Apoi.

„Si chemati-L cu teama si nadejde”, adica temandu-va de pedeapsa Lui si nadajduind rasplata Sa, sperand ca faptele sa va fie primite si temandu-va sa nu fie respinse. Nu-L chemati asemenea celui care crede ca are un drept asupra Domnului sau, este incantat de sine si se ridica deasupra rangului sau, nici asemenea celui nepasator si neatent.

Pe scurt, bunele randuieli ale invocarii pomenite de Allah sunt acestea: sinceritatea numai fata de Allah Preainaltul, aratata prin chemarea Lui in taina si pe ascuns; inima sa fie tematoare si plina de nadejde, nu nepasatoare, lipsita de teama sau indiferenta fata de raspuns. Toate acestea tin de savarsirea invocarii in chip desavarsit, caci a savarsi bine orice act de adorare inseamna a depune toata stradania si a-l implini fara lipsuri din niciun punct de vedere.

De aceea Allah spune: „Cu adevarat, mila lui Allah este aproape de cei care savarsesc binele”, adica de cei care Il adora pe Allah in chip desavarsit si le fac bine robilor Lui. Cu cat robul sporeste in binefacere, cu atat este mai aproape de mila Domnului sau, iar Domnul sau ii este aproape prin mila Sa. In aceasta se afla un indemn limpede la savarsirea binelui.