Al-A'raf · 7:50–53

Versetele 50 la 53

Cand pedeapsa va ajunge de nesuportat, iar foamea si setea lor vor fi naprasnice, locuitorii Focului ii vor striga pe locuitorii Paradisului si le vor cere ajutorul: „Varsati peste noi din apa sau din ceea ce v-a daruit Allah ca hrana.”

Oamenii Paradisului le vor raspunde: „Allah le-a oprit pe amandoua”, apa si hrana Paradisului, „necredinciosilor.” Aceasta este rasplata necredintei lor in semnele lui Allah si a faptului ca si-au luat religia, pe care li se poruncise sa o urmeze si pentru care li se fagaduise o mare rasplata, „drept joaca si distractie.” Inimile lor s-au lasat distrase si s-au intors de la ea; au tratat-o ca pe o joaca si au luat-o in ras. Sau sensul este ca au pus distractia si joaca in locul religiei celei drepte, multumindu-se cu acestea in locul ei.

„Si pe care i-a amagit viata lumeasca”, cu podoabele si numeroasele indemnuri care ii cheama spre ea. S-au multumit cu ea, s-au bucurat de ea, s-au intors de la Viata de Apoi si au uitat-o.

„Astazi ii vom uita”, adica ii vom lasa in pedeapsa, „asa cum au uitat intalnirea cu aceasta zi a lor.” S-au purtat ca si cum ar fi fost creati numai pentru lume, fara pedeapsa sau rasplata dupa ea, „si pentru ca tagaduiau semnele Noastre.”

Ei nu au tagaduit fiindca semnele lui Allah ar fi fost putine ori neclare. Dimpotriva, Allah spune: „Le-am adus o Carte pe care am lamurit-o”, in care am deslusit tot ceea ce oamenii au nevoie sa cunoasca, „cu stiinta” de la Allah, care cunoaste starea oamenilor in orice vreme si loc si stie ceea ce le foloseste si ceea ce nu le foloseste.

Lamurirea Sa nu este lamurirea unuia care nu cunoaste treburile oamenilor ori caruia ii scapa unele dintre ele si care, din aceasta pricina, poate da o hotarare nepotrivita. Este lamurirea Celui a carui stiinta si mila cuprind toate lucrurile.

Cartea este „calauzire si mila pentru oamenii care cred.” Prin ea credinciosii dobandesc indrumarea si sunt salvati de ratacire; adevarul si falsitatea, calauzirea si ratacirea sunt facute limpezi. Prin ea dobandesc si mila si binele si sunt binecuvantati in aceasta lume si in cea de Apoi. Astfel sunt ocrotiti de ratacire si pierzanie.

Cei care merita pedeapsa nu au crezut in aceasta Carte mare si nu s-au supus poruncilor si interdictiilor ei. Nu mai ramane decat sa li se intample ceea ce Coranul le-a vestit.

De aceea Allah spune: „Asteapta ei altceva decat implinirea ei?”, adica implinirea celor vestite de Carte. Aceasta seamana cu vorbele lui Yusuf atunci cand visul lui s-a implinit: „Aceasta este implinirea visului meu de odinioara.” (Yusuf 12:100)

„In ziua cand va veni implinirea ei, cei care au uitat-o mai inainte vor spune”, caindu-se pentru ceea ce au facut, cautand mijlocire pentru iertarea pacatelor si recunoscand adevarul mesagerilor: „Mesagerii Domnului nostru au venit cu adevarul. Oare avem mijlocitori care sa mijloceasca pentru noi? Sau am putea fi trimisi inapoi, ca sa savarsim alte fapte decat cele pe care le savarseam?”

Timpul intoarcerii in lume va fi trecut: „Mijlocirea mijlocitorilor nu le va fi de niciun folos.” (al-Muddaththir 74:48)

Cererea de a se intoarce in lume pentru a savarsi binele este o fagaduinta mincinoasa al carei scop este numai indepartarea pedepsei care i-a lovit. Allah spune: „Chiar daca ar fi trimisi inapoi, s-ar intoarce la ceea ce le-a fost oprit, caci sunt mincinosi.” (al-An'am 6:28)

„Ei si-au pierdut sufletele”, fiindca le-au lipsit de castig si le-au dus pe calea pieirii. Aceasta nu este ca pierderea averii, a bunurilor sau a copiilor, ci o pierdere ce nu mai poate fi indreptata.

„Iar ceea ce nascocisera a disparut de langa ei”, adica sperantele mincinoase pe care le nutreau in lume si fagaduintele pe care li le facuse Seitan. Vor intalni ceea ce nu-si inchipuisera; li se va arata minciuna si ratacirea, iar ei vor sti ca adevarul era ceea ce adusesera mesagerii.