Al-A'raf · 7:42–43

Versetele 42 la 43

Dupa ce a pomenit pedeapsa pacatosilor si a nedreptilor, Allah pomeneste rasplata celor care Il asculta: „cei care cred” cu inimile „si savarsesc fapte drepte” cu madularele lor. Ei unesc credinta cu fapta, lucrarile vazute cu cele ascunse, implinirea obligatiilor cu parasirea lucrurilor oprite.

Expresia „savarsesc fapte drepte” este generala si cuprinde toate faptele bune, obligatorii si voluntare. Fiindca unele pot fi peste puterea omului, Allah spune: „Noi nu impovaram niciun suflet peste puterea lui.” Ii incredinteaza numai ceea ce poate duce si nu-i cere ceea ce depaseste capacitatea sa.

In aceasta situatie, robul trebuie sa se teama de Allah atat cat poate. Daca nu poate implini unele obligatii pe care altii le pot implini, el este scutit de ele. Allah spune: „Allah nu impovareaza niciun suflet peste puterea lui.” (al-Baqarah 2:286); „Allah nu impovareaza niciun suflet decat dupa ceea ce i-a daruit.” (at-Talaq 65:7); „El nu v-a pus nicio greutate in religie.” (al-Hajj 22:78); „Temeti-va de Allah atat cat puteti.” (at-Taghabun 64:16)

Nimic nu este obligatoriu atunci cand omul este neputincios si nimic nu ramane interzis atunci cand exista o necesitate constrangatoare.

„Aceia sunt locuitorii Paradisului si vor ramane vesnic in el.” Nu vor iesi niciodata din el si nu vor dori un alt salas, fiindca vor vedea acolo toate felurile de desfatare, toate lucrurile dorite si culmea placerii, peste care nimeni nu poate dori ceva mai mare.

„Vom scoate din piepturile lor orice ranchiuna.” Prin darnicia si bunatatea Sa fata de oamenii Paradisului, Allah va inlatura ranchiuna aflata in inimile lor si intrecerea dintre ei, astfel incat vor deveni frati care se iubesc si prieteni apropiati, impacati. Allah spune: „Vom scoate din piepturile lor orice ranchiuna; vor sta ca fratii pe paturi, fata in fata.” (al-Hijr 15:47)

Allah ii va darui fiecaruia o cinste prin care va atinge multa bucurie si placere si va socoti ca nu exista o desfatare mai mare decat a lui. Astfel vor fi feriti de invidie si ura, fiindca pricinile lor vor fi disparut.

„Pe sub ei vor curge rauri”, adica ei vor face raurile sa tasneasca oricand si oriunde vor dori. Daca vor dori sa curga prin palate, prin incaperile inalte ori prin gradinile Paradisului, printre livezi si flori, ele vor curge fara santuri si albii sapate. Ei vor avea bunatati fara hotar.

Cand vor vedea binefacerile si cinstea daruite de Allah, vor spune: „Lauda lui Allah, care ne-a calauzit spre aceasta!” El i-a binecuvantat si i-a inspirat sa creada si sa urmeze faptele ce i-au dus la acel salas, apoi le-a pastrat credinta si faptele pana cand au ajuns prin ele acolo. Binecuvantat este Domnul Preageneros, care le-a daruit toate aceste binefaceri, vazute si nevazute, ce nu pot fi numarate.

„Noi nu ne-am fi calauzit daca Allah nu ne-ar fi calauzit”, adica nu am fi putut gasi indrumarea daca El nu ne-ar fi daruit calauzirea Sa si nu ne-ar fi ajutat sa-i urmam pe mesagerii Lui.

„Mesagerii Domnului nostru au venit cu adevarul.” Cand vor trai binefacerile vestite de mesageri si le vor vedea cu ochii, dupa ce in lume le cunoscusera cu certitudine, vor spune: totul s-a implinit; am vazut ceea ce ne-au fagaduit mesagerii, iar adevarul celor aduse de ei s-a aratat fara indoiala si fara nelamurire.

„Si li se va striga”, ca felicitare, cinstire si salut: „Acesta este Paradisul pe care l-ati mostenit”, adica ati devenit mostenitorii lui si el este partea voastra, dupa cum Focul este partea necredinciosilor, „pentru ceea ce savarseati.”

Unii dintre inaintasi au spus ca oamenii Paradisului vor fi salvati de Foc prin iertarea lui Allah, vor intra in Paradis prin mila Lui, iar locuintele le vor fi impartite si le vor mosteni prin faptele drepte, care fac parte din mila Sa si sunt dintre cele mai inalte trepte ale ei.