Al-A'raf · 7:28–30

Versetele 28 la 30

Allah arata starea urata a politeistilor care savarsesc pacate si pretind ca Allah le-a poruncit acele fapte.

„Cand savarsesc o fapta rusinoasa” cuprinde tot ceea ce este socotit rusinos si respingator, inclusiv inconjurarea Casei in stare de goliciune. „I-am gasit pe parintii nostri facand-o” - in aceasta privinta spuneau adevarul. „Iar Allah ne-a poruncit-o” - aceasta era o minciuna. De aceea Allah le respinge pretentia: „Allah nu porunceste fapta rusinoasa.”

Nu se potriveste desavarsirii si intelepciunii lui Allah sa le porunceasca robilor Sai fapte rusinoase, fie fapta savarsita de acesti politeisti, fie oricare alta. „Spuneti despre Allah ceea ce nu stiti?” Ce nascocire ar putea fi mai mare decat aceasta?

Apoi pomeneste ceea ce porunceste cu adevarat: „Domnul meu a poruncit dreptatea”, adica ceea ce este corect si drept in adorare si in purtarea fata de oameni. El nu porunceste nedreptatea si asuprirea.

„Indreptati-va fetele catre El la fiecare loc de prosternare”, adica orientati-va numai catre Allah si straduiti-va sa desavarsiti actele de adorare, indeosebi rugaciunea. Impliniti-o corect la exterior, prin faptele trupului, si la interior, prin prezenta inimii si smerenie, curatind-o de tot ceea ce o micsoreaza sau o strica.

„Si chemati-L, daruindu-I numai Lui religia”, adica urmariti numai Fata Sa, fara sa-I faceti vreun asociat. Invocarea cuprinde atat cererea adresata lui Allah, cat si adorarea Lui. Nu urmariti si nu aveti in vedere¹⁶, prin invocarea voastra, alt scop decat adorarea lui Allah si cautarea multumirii Sale.

„Asa cum v-a creat prima data”, la inceput, „tot astfel va veti intoarce” la inviere. Cel care a putut sa va creeze prima oara poate sa va readuca, iar readucerea este chiar mai usoara decat prima creare.

„Pe unii i-a calauzit”, facandu-le lesnicioase mijloacele calauzirii si indepartand de la ei piedicile ei, „iar asupra altora s-a adeverit ratacirea”, fiindca ei insisi au urmat pricinile care duc la ratacire.

„Fiindca i-au luat pe seitani drept aliati in locul lui Allah.” „Cine il ia pe Seitan drept ocrotitor in locul lui Allah a suferit o pierdere vadita.” (an-Nisa 4:119)

Cand au parasit alianta cu Cel Milostiv si au ales alianta cu Seitan, aceasta a facut ca Allah sa-i paraseasca si sa-i lase in seama propriilor suflete. Astfel au suferit cea mai mare pierdere, cu toate ca socoteau ca sunt calauziti, fiindca adevarurile fusesera rasturnate in mintile lor: au socotit falsitatea drept adevar si adevarul drept falsitate.

Aceste versete dovedesc ca poruncile si interdictiile se intemeiaza pe intelepciune si pe ceea ce le foloseste oamenilor. Nu se poate ca Allah sa porunceasca ceea ce este rusinos si respingator pentru mintile sanatoase; El porunceste numai dreptatea si sinceritatea.

Ele dovedesc si ca indrumarea este prin harul si binefacerea lui Allah, iar ratacirea vine din parasirea robului de catre Allah atunci cand, din nestiinta si nedreptate, il ia pe Seitan drept aliat si devine astfel pricina propriei rataciri.

Cel care socoteste ca este calauzit, desi este ratacit, nu are nicio scuza, fiindca poate ajunge la calauzire. Faptul ca isi inchipuie ca este calauzit se datoreaza nedreptatii sale, prin care a parasit calea ce duce la calauzire.