Al-A'raf · 7:197–198

Versetele 197 la 198

Aceste cuvinte arata, de asemenea, ca statuile pe care ei le adora in afara de Allah nu merita nimic din adorare. Ele nu se pot ajuta nici pe ele insele si nu-i pot ajuta pe adoratorii lor, nu au ratiune si nu pot raspunde. Daca le chemi la calauzire, nu pot fi calauzite, fiindca sunt numai chipuri fara viata.

„Ii vezi privind spre tine, insa ei nu vad.” Ei le-au facut dupa chipul fapturilor insufletite, al oamenilor ori al altora, le-au pus ochi si madulare, astfel incat privitorul ar putea crede ca sunt vii. Dar, cand se uita cu bagare de seama, vede ca sunt lucruri neinsufletite care nu se misca si in care nu exista viata. Pe ce temei le iau politeistii drept dumnezeiri impreuna cu Allah? Pentru ce folos se dedica lor si cauta apropierea de ele prin felurite acte de adorare?

Dupa ce acest lucru este inteles, se cunoaste ca, si daca politeistii si divinitatile pe care le adora s-ar aduna si ar unelti impotriva celui al carui Ocrotitor este Creatorul pamantului si al cerurilor, Cel care ii ia in ocrotire pe robii Sai drepti, nu i-ar putea face nici macar cat greutatea unui atom de rau. Ei si dumnezeirile lor sunt cu totul neputinciosi, in timp ce puterea lui Allah este desavarsita, iar puternic este si cel care cauta ocrotirea Lui si isi pune increderea in El.

S-a spus si ca pronumele din cuvintele „ii vezi privind spre tine, insa ei nu vad” se refera la politeistii care l-au tagaduit pe Mesagerul lui Allah, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa. Sensul ar fi: crezi ca se uita la tine, o, Mesager al lui Allah, ca sa deosebeasca pe cel sincer de cel mincinos, insa ei nu te vad asa cum esti, fiindca nu zaresc frumusetea, desavarsirea si sinceritatea aflate in tine.