Al-A'raf · 7:19–23

Versetele 19 la 23

Allah le-a poruncit lui Adam si sotiei sale Hawwa, cu care il binecuvantase si pe care o facuse pentru el izvor de liniste, sa manance de oriunde voiau din Paradis si sa se bucure de tot ceea ce doreau. El le-a ales insa un singur pom si le-a poruncit sa nu manance din el. Allah stie cel mai bine ce pom era si nu exista niciun folos pentru noi in a cunoaste aceasta.

El le-a oprit sa manance din acel pom prin cuvintele: „caci veti fi dintre cei nedrepti.” Ei au continuat sa implineasca porunca lui Allah, pana cand dusmanul lor, Iblis, a patruns la ei prin viclenia sa. Le-a soptit, i-a amagit si i-a tulburat.

El le-a spus: „Domnul vostru v-a oprit de la acest pom numai ca sa nu deveniti doi ingeri sau sa nu fiti dintre cei nemuritori.” In alt loc, Allah ne spune ca Iblis a zis: „O, Adam! Sa-ti arat pomul nemuririi si o imparatie care nu piere?” (Ta-Ha 20:120)

Pe langa aceasta, el le-a jurat pe Allah: „Cu adevarat, eu sunt pentru voi un sfatuitor sincer”, adica sunt sincer in ceea ce v-am spus.

Ei au fost amagiti prin aceasta, iar pofta a biruit judecata rationala in acea imprejurare.

„Astfel i-a coborat prin amagire”, adica i-a coborat din rangul lor inalt, in care erau departe de pacat si neascultare, si i-a facut sa se murdareasca de pacat, astfel incat au mancat din pom.

„Cand au gustat din pom, goliciunea lor li s-a aratat”, adica goliciunea fiecaruia dintre ei a devenit vadita dupa ce fusese acoperita. Goliciunea launtrica pricinuita de pierderea evlaviei a avut urmari asupra vesmantului lor exterior, care a fost indepartat, iar goliciunea lor a devenit vizibila.

Cand si-au vazut goliciunea, s-au rusinat si au inceput sa-si acopere goliciunea cu frunze din pomii Paradisului.

„Domnul lor i-a chemat”, pe cand se aflau in starea aceea, mustrandu-i: „Oare nu v-am oprit de la acel pom si nu v-am spus ca Seitan este pentru voi un dusman invederat?” De ce ati savarsit ceea ce v-a fost oprit si de ce ati ascultat de dusmanul vostru?

Apoi Allah i-a binecuvantat, ajutandu-i sa se caiasca si primindu-le cainta. Ei si-au recunoscut pacatul si I-au cerut iertare: „Doamne al nostru, ne-am nedreptatit pe noi insine. Daca nu ne ierti si nu ai mila de noi, vom fi, cu siguranta, dintre cei pierduti.” Adica am savarsit pacatul asupra caruia ne-ai atras atentia si ne-am vatamat pe noi insine savarsindu-l.

Am facut ceea ce aduce pierzanie, daca nu ne ierti, stergand pacatul si inlaturand pedeapsa lui, si daca nu ai mila de noi, primindu-ne cainta si ferindu-ne de asemenea greseli. Allah i-a iertat: „Adam nu L-a ascultat pe Domnul sau si a ratacit. Apoi Domnul sau l-a ales, i-a primit cainta si l-a calauzit.” (Ta-Ha 20:121-122)

Iblis insa a staruit in nelegiuirea lui si nu a parasit neascultarea.

Cine urmeaza pilda lui Adam, recunoscandu-si pacatul, cerand iertare, caindu-se si parasindu-l atunci cand il savarseste, acela va fi ales si calauzit de Domnul sau. Dar cine urmeaza pilda lui Iblis, continuand pacatul si sporindu-l, nu va face decat sa se indeparteze tot mai mult de Allah.