Al-A'raf · 7:189–193

Versetele 189 la 193

„El este Cel care v-a creat”, o, barbati si femei raspanditi pe pamant, in ciuda numarului vostru mare si a raspandirii voastre, „dintr-un singur suflet”, adica Adam, parintele oamenilor, „si a facut din el perechea sa”, adica a creat-o din Adam pe sotia lui, Hawwa', „ca el sa-si gaseasca linistea langa ea”. Fiindca ea fusese creata din el, intre ei s-au aflat potrivire si armonie, iar unul si-a gasit linistea langa celalalt.

Apoi fiecare dintre ei a fost atras spre celalalt prin dorinta trupeasca. „Dupa ce s-a impreunat cu ea”, adica a avut relatii trupesti cu ea, Creatorul a randuit ca din aceasta dorinta si impreunare sa se nasca urmasi. „Ea a purtat o sarcina usoara si si-a continuat viata cu ea.” La inceputul sarcinii, femeia nu o simte si ea nu o ingreuneaza. „Cand sarcina s-a ingreunat”, odata cu cresterea fatului in pantece, parintii se ingrijoreaza pentru nastere si doresc ca pruncul sa iasa viu, sanatos si fara vreun neajuns. De aceea, „amandoi L-au chemat pe Allah, Domnul lor: Daca ne daruiesti un copil sanatos”, cu alcatuirea intreaga si fara vreun neajuns, „vom fi negresit dintre cei multumitori”.

„Dar cand El le-a daruit un copil sanatos”, potrivit cererii lor, si Si-a implinit binefacerea asupra lor, „ei I-au facut asociati in ceea ce le daruise.” I-au facut lui Allah asociati in privinta copilului pe care Allah Singur l-a creat si li l-a daruit, inveselindu-i astfel pe parinti. Fie i-au pus un nume care arata robia fata de altcineva in afara de Allah, precum 'Abd al-Harith, 'Abd al-'Uzza sau 'Abd al-Ka'bah si altele asemenea, fie au asociat pe altii cu Allah in adorare, dupa ce El le daruise binefaceri pe care nimeni nu le poate numara.

Cuvintele trec aici de la un caz anume la unul general. Inceputul vorbeste despre Adam si Hawwa', apoi vorbirea se muta la oameni in general; fara indoiala, acest lucru se intalneste adesea intre urmasii lui Adam. Allah le-a aratat astfel desertaciunea politeismului si gravitatea nedreptatii lor, fie ca asocierea era in cuvinte, fie in fapte.

Allah i-a creat dintr-un singur suflet, a creat din el sotia sa, le-a daruit perechi dintre ei insisi si a asezat intre ei iubire si mila, prin care unul isi gaseste linistea langa celalalt si intre ei se afla armonie, placere si desfatare. Apoi i-a calauzit spre mijloacele prin care isi implinesc dorinta si se nasc urmasii. El ii creeaza pe urmasi in pantecele mamelor pentru o vreme in care parintii asteapta cu dor, Il cheama pe Allah ca pruncul sa iasa sanatos si intreg, iar El Isi implineste binefacerea asupra lor si le daruieste ceea ce au cerut.

Nu merita El, asadar, ca ei sa-L adore sincer pe El Singur, fara sa-I faca vreun asociat? Ei au savarsit contrariul si I-au asociat pe cei care „nu creeaza nimic, ci sunt ei insisi creati”, care „nu-i pot ajuta” pe adoratorii lor „si nu se pot ajuta nici pe ei insisi”. Daca nu creeaza nici macar greutatea unui atom, ci sunt creati, si nu pot indeparta vatamarea nici de la adoratorii lor, nici de la ei insisi, cum pot fi luati drept dumnezeiri impreuna cu Allah? Aceasta este cea mai mare nedreptate si cea mai vadita nechibzuinta.

Daca voi, politeistilor, chemati la calauzire aceste divinitati pe care le adorati in afara de Allah, ele nu va urmeaza. Este totuna daca le chemati sau taceti. Oamenii sunt, prin urmare, mai desavarsiti decat statuile: acestea nu aud, nu vad, nu calauzesc si nu pot fi calauzite. Cand omul cu minte priveste drept la aceasta, cunoaste cu certitudine desertaciunea dumnezeirii lor si lipsa de minte a adoratorilor lor.