Al-A'raf · 7:187–188

Versetele 187 la 188

Allah Preainaltul ii spune Mesagerului Sau Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa: „Ei te intreaba”, adica aceia dintre tagaduitori care se incapataneaza impotriva ta, „despre Ceas: Cand va veni?”, cand va sosi timpul lui si cand se va abate asupra fapturilor? „Spune: Stiinta lui este numai la Domnul meu”, adica numai El il cunoaste. „Nimeni in afara de El nu-l va dezvalui la vremea sa”: numai El il va face sa se arate la sorocul pe care l-a randuit pentru venirea lui.

„El apasa greu asupra cerurilor si a pamantului”, adica stiinta lui este ascunsa locuitorilor cerurilor si ai pamantului, iar venirea lui este un lucru greu pentru ei si ii inspaimanta. „Nu va veni asupra voastra decat pe neasteptate”, cand nu va dati seama, nu v-ati pregatit si nu sunteti gata pentru venirea lui.

„Ei te intreaba ca si cum ai fi bine informat despre el”, adica staruie sa te intrebe despre Ceas ca si cum ai cerceta cu staruinta acest lucru si ai cunoaste raspunsul. Ei nu stiu ca, datorita cunoasterii tale desavarsite despre Domnul tau si fiindca stii ca aceasta intrebare nu aduce folos, nu esti inclinat sa intrebi despre el si nu urmaresti aceasta stiinta. De ce nu-ti urmeaza exemplul, parasind cercetarea unui lucru lipsit de folos si cu neputinta de cunoscut? Niciun profet trimis si niciun inger apropiat nu il cunoaste. El este dintre lucrurile pe care Allah le-a ascuns fapturilor Sale, potrivit intelepciunii Sale desavarsite si stiintei Sale nemarginite.

„Spune: Stiinta lui este numai la Allah, dar cei mai multi oameni nu stiu.” De aceea ei urmaresc ceea ce nu li se cuvine sa urmareasca, mai ales acesti oameni care nu intreaba despre ceea ce este mai important si parasesc stiinta de care au nevoie, apoi se indreapta spre un lucru pe care nimeni nu-l poate cuprinde si a carui cunoastere nu le-a fost ceruta.

„Spune: Eu nu am puterea sa-mi aduc vreun folos sau sa indepartez vreo vatamare de la mine.” Eu sunt nevoias, supus carmuirii lui Allah. Nu-mi vine niciun bine decat de la Allah, nimeni nu indeparteaza raul de la mine in afara de El si nu am nicio stiinta in afara de ceea ce m-a invatat Allah Preainaltul.

„Daca as fi cunoscut nevazutul, mi-as fi agonisit mult bine si niciun rau nu m-ar fi atins.” As fi implinit pricinile despre care as fi stiut ca imi aduc folos si bine si m-as fi ferit de toate lucrurile care duc la rau si vatamare, cunoscand lucrurile inainte sa aiba loc si stiind la ce duc. Insa, fiindca nu am aceasta stiinta, uneori ma ajunge raul si alteori pierd unele foloase si interese lumesti. Aceasta este cea mai limpede dovada ca nu cunosc nevazutul.

„Eu nu sunt decat un avertizator”: avertizez asupra pedepselor religioase, lumesti si din Viata de Apoi, arat faptele care duc la ele si ii avertizez pe oameni sa nu le savarseasca. Sunt si „un vestitor” al rasplatii apropiate si al celei viitoare, arat faptele care duc la ea si indemn la ele. Nu oricine primeste insa aceasta veste buna si aceasta avertizare; numai credinciosii trag folos din ele si le primesc.

Aceste versete arata nechibzuinta celui care se indreapta catre Profet, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, si il invoca ca sa-i aduca folos sau sa-i indeparteze vatamarea. Profetul nu are in mana nimic din carmuire, nu-i poate aduce folos celui caruia Allah nu-i voieste folosul si nu poate indeparta vatamarea de la cel de la care Allah nu o indeparteaza. El nu are alta stiinta decat cea pe care Allah Preainaltul i-a dat-o. Folosul adus de el este pentru cel care a primit vestea buna si avertizarea cu care a fost trimis si a lucrat potrivit lor. Acest folos intrece folosul parintilor, mamelor, prietenilor si fratilor: el i-a indemnat pe oameni spre tot binele, i-a avertizat impotriva oricarui rau si le-a lamurit totul in chip desavarsit.