Comentariul pasajului
Versetele 6 la 7
Textul arab și traducerea din volum
أَسْكِنُوهُنَّ مِنْ حَيْثُ سَكَنتُم مِّن وُجْدِكُمْ وَلَا تُضَآرُّوهُنَّ لِتُضَيِّقُوا۟ عَلَيْهِنَّ ۚ وَإِن كُنَّ أُو۟لَـٰتِ حَمْلٍ فَأَنفِقُوا۟ عَلَيْهِنَّ حَتَّىٰ يَضَعْنَ حَمْلَهُنَّ ۚ فَإِنْ أَرْضَعْنَ لَكُمْ فَـَٔاتُوهُنَّ أُجُورَهُنَّ ۖ وَأْتَمِرُوا۟ بَيْنَكُم بِمَعْرُوفٍ ۖ وَإِن تَعَاسَرْتُمْ فَسَتُرْضِعُ لَهُۥٓ أُخْرَىٰ ﴿٦﴾
6. Lasati-le sa locuiasca acolo unde locuiti voi, potrivit mijloacelor voastre, si nu le pricinuiti rau pentru a le face viata grea! Daca sunt insarcinate, cheltuiti pentru ele pana cand nasc. Iar daca alapteaza pentru voi, dati-le plata lor si indemnati-va intre voi la ceea ce este cuviincios. Daca nu va puteti intelege, atunci o alta femeie va alapta pentru el.
لِيُنفِقْ ذُو سَعَةٍ مِّن سَعَتِهِۦ ۖ وَمَن قُدِرَ عَلَيْهِ رِزْقُهُۥ فَلْيُنفِقْ مِمَّآ ءَاتَىٰهُ ٱللَّهُ ۚ لَا يُكَلِّفُ ٱللَّهُ نَفْسًا إِلَّا مَآ ءَاتَىٰهَا ۚ سَيَجْعَلُ ٱللَّهُ بَعْدَ عُسْرٍ يُسْرًا ﴿٧﴾
7. Cel care are belsug sa cheltuiasca din belsugul sau, iar cel caruia i-au fost stramtorate mijloacele de trai sa cheltuiasca din ceea ce i-a daruit Allah. Allah nu impovareaza niciun suflet decat potrivit cu ceea ce i-a daruit. Allah va aduce, dupa greutate, usurare.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Mai inainte s-a aratat ca Allah a interzis scoaterea femeilor divortate din case. Aici El porunceste sa li se asigure locuinta si randuieste ca aceasta sa fie potrivita cu ceea ce este cuviincios: o casa in care locuiesc oameni asemenea lui si ei, potrivit cu starea sotului, de belsug sau de lipsuri. „Si nu le pricinuiti rau pentru a le face viata grea!”, adica nu le vatamati prin vorbe sau prin fapte in locuinta lor, pentru ca ele sa se sature si sa iasa din case inainte de incheierea perioadei de asteptare, astfel incat voi sa fiti, de fapt, cei care le-au scos. Intelesul este ca Allah a interzis scoaterea lor din casa si le-a interzis lor sa iasa si a poruncit sa li se asigure locuinta fara sa li se pricinuiasca vatamare sau greutate. Stabilirea acesteia tine de obiceiul recunoscut.
„Daca sunt”, adica femeile divortate, „insarcinate, cheltuiti pentru ele pana cand nasc”. Aceasta se datoreaza copilului pe care il poarta in pantece, daca divortul este irevocabil, iar daca divortul este revocabil, se datoreaza atat femeii, cat si sarcinii ei. Intretinerea se incheie odata cu nasterea. Dupa ce nasc, ele fie isi alapteaza copiii, fie nu o fac. „Iar daca alapteaza pentru voi, dati-le plata lor”, cea stabilita, daca s-a stabilit o plata; altfel, plata obisnuita pentru o asemenea lucrare.
„Si indemnati-va intre voi la ceea ce este cuviincios”, adica fiecare dintre cei doi soti, precum si ceilalti oameni, sa-i porunceasca celuilalt binele, care cuprinde tot ceea ce aduce folos si indreptare in aceasta lume si in Viata de Apoi. Neglijarea indemnului la bine aduce vatamari si rele pe care numai Allah le cunoaste, pe cand indemnul la bine inseamna intrajutorare in evlavie si in teama de Allah. Aici se cuvine ca, atunci cand cei doi soti se despart si in timpul perioadei de asteptare, mai ales daca au un copil impreuna, fiecare dintre ei sa fie indemnat la bine, la buna convietuire si la inlaturarea neintelegerilor si a certurilor si sa fie sfatuit in aceasta privinta. Caci, de obicei, se nasc dispute si certuri din pricina intretinerii femeii si a copilului, pe langa despartirea care, cel mai adesea, este insotita de ura, iar aceasta se rasfrange asupra multor lucruri.28
„Daca nu va puteti intelege”, adica daca sotii nu se inteleg ca ea sa alapteze copilul lor, „atunci o alta femeie va alapta pentru el”, adica o alta decat mama lui. „Nu aveti niciun pacat daca platiti ceea ce ati fagaduit, dupa cuviinta” [al-Baqarah 2:233]. Aceasta se aplica atunci cand copilul primeste sanul altei femei decat mama lui. Daca nu primeste decat sanul mamei sale, ea trebuie sa-l alapteze si este datoare sa o faca, iar daca refuza, este constransa la aceasta. I se cuvine plata obisnuita, daca nu s-au inteles asupra unei plati anume. Acest inteles se desprinde din versetul cel nobil: cat timp copilul se afla in pantecele mamei, in timpul sarcinii, si nu avea cum sa iasa de acolo, Allah Preainaltul a randuit ca tatal care raspunde de el sa-i asigure intretinerea. Dupa nastere, cand copilul poate fi hranit fie de mama lui, fie de alta femeie, Allah Preainaltul a ingaduit ambele posibilitati. Daca insa copilul nu poate fi hranit decat de mama sa, el se afla in aceeasi situatie ca in timpul sarcinii, iar mama ramane singura lui cale de hranire.
Apoi Allah Preainaltul a randuit intretinerea potrivit starii sotului, spunand: „Cel care are belsug sa cheltuiasca din belsugul sau”, adica omul bogat sa cheltuiasca potrivit bogatiei lui, nu cat cheltuiesc cei saraci. „Iar cel caruia i-au fost stramtorate mijloacele de trai”, adica i-au fost ingustate, „sa cheltuiasca din ceea ce i-a daruit Allah”, din mijloacele sale de trai. „Allah nu impovareaza niciun suflet decat potrivit cu ceea ce i-a daruit.” Aceasta se potriveste intelepciunii si indurarii dumnezeiesti: El a randuit fiecare lucru potrivit starii omului, a usurat povara celui aflat in lipsuri si nu l-a indatorat decat pe masura a ceea ce i-a dat. Allah nu impovareaza niciun suflet peste puterea sa, fie ca este vorba despre intretinere, fie despre alte lucruri. „Allah va aduce, dupa greutate, usurare.” Aceasta este o veste buna pentru cei aflati in lipsuri: Allah Preainaltul le va inlatura stramtorarea si le va usura greutatea. „Alaturi de greutate este usurare. Cu adevarat, alaturi de greutate este usurare” [ash-Sharh 94:5-6].
Note
Nota editiei arabe: Manuscrisul B spune ca despartirea izvoraste de obicei din ura si, la randul ei, starneste ura.
Înapoi la text