At-Taghabun · 64:11–13

Versetele 11 la 13

Allah Preainaltul spune: „Nicio nenorocire nu loveste decat cu ingaduinta lui Allah”. Aceasta cuprinde toate nenorocirile care ating omul insusi, averea, copiii, pe cei dragi si altele asemenea. Tot ceea ce ii loveste pe robi se petrece potrivit hotararii si randuielii lui Allah: El a stiut aceasta mai dinainte, condeiul Sau a scris-o, vointa Sa a facut-o sa se implineasca, iar intelepciunea Sa a cerut-o. Insa ceea ce conteaza este daca robul isi implineste sau nu indatorirea in aceasta imprejurare. Daca o implineste, va avea parte de rasplata imbelsugata si de plata frumoasa in aceasta lume si in Viata de Apoi.

Daca el crede ca nenorocirea vine de la Allah, o primeste cu multumire si se supune poruncii Sale, Allah ii calauzeste inima. Astfel, el isi gaseste linistea si nu se pierde cu firea in fata nenorocirilor, asa cum se intampla cu cel a carui inima nu este calauzita de Allah. Dimpotriva, Allah ii daruieste statornicie atunci cand nenorocirile vin si il ajuta sa implineasca ceea ce cere rabdarea. Prin aceasta dobandeste o rasplata inca de acum, pe langa marea rasplata pe care Allah i-o pastreaza pentru Ziua Rasplatirii. Allah Preainaltul spune: „Cei rabdatori isi vor primi rasplata fara masura” [az-Zumar 39:10].

De aici se intelege ca acela care nu crede in Allah atunci cand vin nenorocirile, in sensul ca nu ia in seama hotararea si randuiala Sa, ci se opreste doar la pricini, este lasat fara ajutor si Allah il lasa in grija propriului sau suflet. Cand robul este lasat in grija propriului suflet, acesta nu mai are decat neliniste si deznadejde. Ele sunt o pedeapsa grabnica pentru rob, inaintea pedepsei Vietii de Apoi, pentru neimplinirea indatoririi rabdarii.

Acesta este intelesul cuvintelor Sale: „Celui care crede in Allah, El ii calauzeste inima” in imprejurarea aparte a nenorocirilor. Cat priveste intelesul general al cuvintelor, Allah a aratat ca, pentru oricine crede, adica are credinta poruncita in Allah, in ingerii Sai, in Cartile Sale, in trimisii Sai, in Ziua de Apoi si in destin, cu binele si raul lui, si isi adevereste credinta prin implinirea cerintelor si indatoririlor ei, aceasta este cea mai mare pricina a calauzirii lui de catre Allah in cuvinte, fapte, toate imprejurarile, cunoastere si lucrare. Aceasta este cea mai buna rasplata pe care Allah o daruieste oamenilor credintei. Allah Preainaltul a vestit ca ii intareste pe credinciosi in viata lumeasca si in Viata de Apoi. Temelia statorniciei este taria inimii, rabdarea si certitudinea ei la venirea oricarei incercari. El a spus: „Allah ii intareste pe cei care cred prin cuvantul statornic, in viata lumeasca si in Viata de Apoi...” [Ibrahim 14:27]. Oamenii credintei sunt cei cu inimile cel mai bine calauzite si cei mai statornici in fata tulburarilor si spaimelor, datorita credintei pe care o au.

Cuvintele Sale: „Ascultati de Allah si ascultati de Trimis!” inseamna: impliniti poruncile lui Allah si ale Trimisului Sau si feriti-va de cele oprite de ei. Ascultarea de Allah si ascultarea de Trimisul Sau sunt temelia fericirii si semnul izbanzii. „Iar daca va intoarceti”, adica de la ascultarea de Allah si de la ascultarea de Trimisul Sau, „Trimisului Nostru ii revine numai transmiterea limpede”. El va transmite mesajul cu care a fost trimis la voi, in chip lamurit si limpede, astfel incat dovada sa fie ridicata impotriva voastra. Nu sta in puterea lui sa va calauzeasca si nici sa va ceara socoteala. Cel Care va va cere socoteala pentru implinirea sau neimplinirea ascultarii de Allah si de Trimisul Sau este Cunoscatorul celor nevazute si al celor vazute.

„Allah”, Cel despre Care se spune: „Nu exista alta divinitate in afara Lui”, este Singurul Care merita adorarea si recunoasterea dumnezeirii. Orice alta divinitate adorata in afara Lui este desarta. „Si in Allah sa se increada credinciosii!”, adica sa se sprijine pe El in orice lucru care ii preocupa si in tot ceea ce vor sa implineasca. Niciun lucru nu se inlesneste decat prin Allah si nu exista cale catre aceasta decat prin increderea in El. Increderea in Allah nu este deplina pana cand robul nu are o parere buna despre Domnul sau si nu este convins ca El ii este de ajuns pentru lucrul in privinta caruia se sprijina pe El. Potrivit credintei robului, increderea lui in Allah va fi puternica sau slaba.