As-Saf · 61:6–9

Versetele 6 la 9

Allah Preainaltul vorbeste despre indarjirea fiilor lui Israel pomeniti mai inainte, pe care Isa, fiul lui Maryam, i-a chemat, spunandu-le: „O, fii ai lui Israel! Eu sunt trimisul lui Allah catre voi”, adica Allah m-a trimis ca sa va chem la bine si sa va opresc de la rau si m-a intarit cu dovezi limpezi. Printre lucrurile care arata adevarul spuselor mele se afla faptul ca eu vin „intarind Tora care a fost inaintea mea”: am venit cu ceea ce a adus Musa, din Tora si din legile ceresti. Daca as pretinde pe nedrept profetia, as aduce altceva decat ceea ce au adus trimisii. De asemenea, eu intaresc Tora care a fost inaintea mea fiindca ea a vorbit despre mine si mi-a vestit venirea; am venit si am fost trimis pentru a-i adeveri vestirea. „Si vestind un trimis care va veni dupa mine, al carui nume va fi Ahmad”: acesta este Muhammad ibn Abdullah ibn Abd al-Muttalib, Profetul din neamul lui Hashim, binecuvantarea si pacea fie asupra lui.

Isa, pacea fie asupra lui, asemenea celorlalti profeti, il adevereste pe profetul de dinaintea sa si il vesteste pe cel care urmeaza. Asa se deosebesc ei de mincinosi, care ii contrazic pe profeti in cel mai puternic chip si se indeparteaza de ei prin insusiri, purtare, porunci si interdictii. „Dar, cand a venit la ei”, adica Muhammad, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, cel vestit de Isa, „cu dovezi limpezi”, cu argumente vadite care aratau ca el este cel asteptat si ca este cu adevarat trimisul lui Allah, „au spus”, impotrivindu-se adevarului si tagaduindu-l: „Aceasta este vrajitorie vadita!” Acesta este unul dintre cele mai uimitoare lucruri: sa socoteasca vrajitor, cu vrajitorie vadita, un trimis a carui misiune a devenit mai limpede decat soarele la amiaza! Poate exista o lipsire de izbanda mai mare decat aceasta? Poate exista o nascocire mai grava decat aceea prin care au negat ceea ce era cunoscut despre misiunea lui si i-au atribuit tocmai lucrul de care era cel mai indepartat dintre oameni?

„Si cine este mai nelegiuit decat acela care nascoceste minciuni despre Allah”, prin aceasta sau prin alte afirmatii, in vreme ce el nu are nicio dezvinovatire si orice argument al sau a fost inlaturat? Caci „este chemat la Islam” si i se arata dovezile si lamuririle acestuia. „Allah nu calauzeste neamul celor nelegiuiti”, pe cei care staruie in nelegiuirea lor si nu sunt opriti de la ea de nicio povata, de nicio lamurire si de niciun argument. Cu atat mai mult, aceasta ii priveste pe acei nelegiuiti care se ridica impotriva adevarului pentru a-l respinge si pentru a sprijini desertaciunea.

De aceea, Allah a spus despre ei: „Ei voiesc sa stinga lumina lui Allah cu gurile lor”, adica prin vorbele stricate cu care resping adevarul, vorbe care nu au niciun temei. Dimpotriva, ele ii sporesc celui cu discernamant cunoasterea desertaciunii in care se afla ei. „Insa Allah Isi va desavarsi lumina, chiar daca necredinciosilor nu le place”: Allah a chezasuit sprijinirea religiei Sale, desavarsirea adevarului cu care i-a trimis pe trimisii Sai si aratarea luminii Sale in toate tinuturile, chiar daca necredinciosilor nu le place. Oricat s-ar stradui, din pricina urii lor, sa foloseasca tot ceea ce le sta in putere pentru a stinge lumina lui Allah, ei vor fi biruiti. Ei sunt asemenea celui care sufla spre discul soarelui ca sa-l stinga: nici nu-si ating scopul, nici mintile lor nu scapa de invinuirea de neputinta si de osanda.

Apoi a pomenit temeiul biruintei si al triumfului religiei islamice, atat in planul faptelor, cat si al argumentelor, spunand: „El este Cel Care l-a trimis pe Trimisul Sau cu calauzirea si cu religia adevarului”, adica cu stiinta folositoare si cu fapta dreapta. Cu stiinta prin care ii calauzeste pe oameni catre Allah si catre salasul cinstirii Sale, catre cele mai bune fapte si purtari si catre ceea ce le este de folos in aceasta lume si in Viata de Apoi. „Si cu religia adevarului”, adica religia care trebuie urmata si prin care este adorat Domnul lumilor, o religie adevarata si dreapta, fara lipsuri si fara cusururi. Poruncile ei sunt hrana inimilor si a sufletelor si alinarea trupurilor, iar parasirea celor pe care le opreste fereste de rau si de stricaciune.

Calauzirea si religia adevarului cu care a fost trimis Profetul, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, sunt cea mai mare dovada si cel mai puternic argument ca el spune adevarul. Aceasta dovada dainuieste cat dainuie timpul: cu cat omul chibzuieste mai mult la ea, cu atat ii sporesc bucuria si intelegerea. „Pentru a o face biruitoare asupra tuturor religiilor”, adica pentru a o inalta deasupra tuturor celorlalte religii prin dovada si argument si pentru a-i face biruitori, prin sabie si lance, pe cei care o urmeaza.

In privinta religiei insesi, aceasta insusire o insoteste in orice vreme. Nimeni nu se poate ridica sa o infrunte sau sa o combata fara ca ea sa-l biruie si sa-l invinga, dobandind intaietatea si puterea asupra lui. Cat despre cei care se socotesc apartinatori ai ei, daca o implinesc, se lumineaza cu lumina ei si ii urmeaza calauzirea in treburile religiei si ale vietii lor, nici lor nu le va putea sta cineva impotriva si vor ajunge negresit biruitori asupra adeptilor celorlalte religii. Daca insa o neglijeaza si se multumesc doar sa se declare apartinatori ai ei, aceasta nu le va folosi, iar neglijarea ei va deveni pricina pentru care dusmanii vor capata putere asupra lor. Acest lucru poate fi cunoscut prin cercetarea starilor musulmanilor si prin privirea la generatiile lor de la inceput si de mai tarziu.