As-Saf · 61:10–14

Versetele 10 la 14

Aceasta este o povata, o indrumare si o calauzire din partea Celui Mai Indurator dintre cei induratori pentru robii Sai credinciosi, catre cel mai insemnat negot, catre cel mai maret scop si catre cea mai inalta dorinta, prin care se dobandesc izbavirea de pedeapsa dureroasa si fericirea dainuitoare. El a folosit o formulare de propunere care arata ca acesta este un lucru dorit de orice om cu discernamant si catre care nazuieste orice om chibzuit.

Este ca si cum s-ar fi intrebat: „Ce este acest negot de o asemenea insemnatate?” Atunci a spus: „Credeti in Allah si in Trimisul Sau.” Se stie ca credinta deplina inseamna adeverirea hotarata a tot ceea ce Allah a poruncit sa fie crezut, o adeverire care atrage dupa sine faptele trupului. Printre cele mai de seama dintre acestea se afla lupta pe calea Lui. De aceea a spus:

„Si luptati pe calea lui Allah cu averile si cu sufletele voastre”, oferindu-va pe voi insiva si vietile voastre pentru a-i infrunta pe dusmanii Islamului, cu scopul de a sprijini religia lui Allah si de a inalta Cuvantul Sau, si cheltuind din averile voastre, pentru acest scop, ceea ce va sta in putere. Chiar daca aceasta este neplacuta sufletelor si greu de indurat, ea „este mai bine pentru voi, daca ati sti”. Caci in aceasta se afla binele din aceasta lume: biruinta asupra dusmanilor, cinstea care inlatura umilinta, belsugul mijloacelor de trai si linistea si bucuria sufletului. Tot in ea se afla binele Vietii de Apoi, prin dobandirea rasplatii lui Allah si izbavirea de pedeapsa Sa.

De aceea a pomenit rasplata din Viata de Apoi, spunand: „El va va ierta pacatele.” Aceasta cuprinde atat pacatele mici, cat si pe cele mari, caci credinta in Allah si lupta pe calea Lui sterg pacatele, chiar daca sunt mari. „Si va va face sa intrati in gradini pe sub care curg rauri”, adica pe sub locuintele, palatele, incaperile inalte si pomii lor: rauri de apa care nu se strica, rauri de lapte al carui gust nu se schimba, rauri de vin placut celor care il beau si rauri de miere curatita. Acolo vor avea roade de tot felul.

„Si in locuinte placute, in gradinile sederii vesnice”, locuinte care aduna orice insusire placuta: sunt inalte, semete, frumos cladite si impodobite. Locuitorii Paradisului ii vor vedea pe cei din incaperile inalte ale treptelor de sus asa cum se vede astrul stralucitor la orizontul de rasarit sau de apus. Unele dintre cladirile Paradisului sunt facute din caramizi de aur, iar altele din caramizi de argint; corturile sale sunt din perle si coral, iar unele locuinte sunt din smarald si din nestemate colorate in cele mai frumoase culori. Din pricina limpezimii lor, dinlauntrul lor se vede ceea ce este in afara, iar din afara se vede ceea ce este inauntru. Au un parfum placut si o frumusete pe care nicio descriere nu le poate cuprinde si care nu i-au trecut prin inima nimanui dintre fapturi. Oamenii nu le pot cunoaste pana cand nu le vor vedea, nu se vor bucura de frumusetea lor si nu li se vor desfata ochii cu ele.

In acea stare, daca Allah nu i-ar fi creat pe locuitorii Paradisului si nu le-ar fi dat o alcatuire desavarsita, care nu mai este supusa pieirii, ar fi fost aproape sa moara de bucurie. Slava Celui pe Care nimeni dintre fapturile Sale nu-L poate lauda indeajuns! El este asa cum S-a laudat pe Sine, mai presus de orice lauda pe care I-o aduce vreo faptura a Sa. Binecuvantat fie Cel Maret si Frumos, Care a intemeiat salasul fericirii si a asezat in el atata maretie si frumusete, incat uimeste mintile fapturilor si le cucereste inimile. Preainalt este Cel a Carui intelepciune este desavarsita! Printre semnele acesteia se afla si faptul ca, daca le-ar fi aratat robilor Paradisul¹⁷ si ei ar fi vazut fericirea din el, nimeni nu ar fi ramas in urma de la cautarea lui si nu le-ar mai fi fost placuta viata in acest salas tulburat, a carui desfatare este amestecata cu durere si a carui bucurie este amestecata cu tristete.

Paradisul a fost numit gradina sederii vesnice deoarece locuitorii lui raman in el, nu ies niciodata si nu doresc sa plece in alta parte. Aceasta rasplata imbelsugata si aceasta frumoasa rasplatire reprezinta marea izbanda, fara seaman. Aceasta este rasplata din Viata de Apoi.

Cat despre rasplata din aceasta lume a acestui negot, El a pomenit-o prin cuvintele: „Si inca un lucru pe care il iubiti”, adica veti dobandi inca un dar pe care il indragiti: „un ajutor de la Allah” impotriva dusmanilor vostri, prin care se dobandesc cinstea si bucuria, „si o biruinta apropiata”, prin care se largeste cuprinsul Islamului si se dobandesc mijloace de trai imbelsugate. Aceasta este rasplata credinciosilor care lupta pe calea lui Allah. Cat despre credinciosii care nu iau parte la lupta, atunci cand altii o implinesc, Allah Preainaltul nu i-a facut sa-si piarda nadejdea in harul si binefacerea Sa, ci a spus: „Vesteste-le aceasta credinciosilor!”, adica vesteste-le rasplata apropiata si pe cea de mai tarziu, fiecaruia potrivit credintei sale, chiar daca nu vor ajunge la treapta celor care lupta pe calea lui Allah.

Profetul, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, a spus: „Cel care este multumit cu Allah ca Domn, cu Islamul ca religie si cu Muhammad ca trimis va avea negresit Paradisul.” Abu Sa'id al-Khudri, cel care a relatat hadithul, a fost uimit de aceasta si a spus: „Repeta-mi aceasta, o, Trimis al lui Allah!” El i-a repetat-o, apoi a spus: „Si mai este o fapta prin care robul este inaltat cu o suta de trepte in Paradis; intre fiecare doua trepte este cat intre cer si pamant.” El a intrebat: „Care este aceasta, o, Trimis al lui Allah?” A raspuns: „Lupta pe calea lui Allah, lupta pe calea lui Allah.” Relatat de Muslim.¹⁸

Apoi Allah Preainaltul a spus: „O, voi cei care credeti! Fiti sprijinitorii lui Allah”, prin cuvinte si fapte. Aceasta se implineste prin respectarea religiei lui Allah, prin straduinta ca si ceilalti sa o respecte, prin lupta, cu trupurile si averile, impotriva celor care i se impotrivesc cu indarjire si prin respingerea pretinselor dovezi ale celui care sprijina desertaciunea cu ceea ce pretinde a fi stiinta si respinge adevarul. Adevarul este sprijinit prin demontarea argumentului acestuia, prin aducerea dovezii impotriva lui si prin avertizarea oamenilor asupra lui. Din sprijinirea religiei lui Allah fac parte invatarea Cartii lui Allah si a Sunnei Trimisului Sau, predarea lor, indemnarea la acestea, poruncirea binelui si oprirea raului.

Apoi Allah i-a indemnat pe credinciosi sa urmeze pilda celor drepti de dinaintea lor, spunand: „asa cum Isa, fiul lui Maryam, le-a spus apostolilor: Cine sunt sprijinitorii mei pe calea lui Allah?” El le-a spus aceasta pentru a-i indemna: cine ma ajuta si sta alaturi de mine in sprijinirea religiei lui Allah, urmand aceeasi cale pe care o urmez eu? Apostolii s-au grabit sa raspunda: „Noi suntem sprijinitorii lui Allah!” Isa, pacea fie asupra lui, a staruit in implinirea poruncii lui Allah si in sprijinirea religiei Sale, impreuna cu apostolii care erau alaturi de el. „O parte dintre fiii lui Israel a crezut”, datorita chemarii lui Isa si a apostolilor, „iar o alta parte nu a crezut” si nu s-a supus chemarii lor. Atunci credinciosii au luptat impotriva necredinciosilor. „Noi i-am intarit pe cei care au crezut impotriva dusmanilor lor”, adica le-am dat putere si i-am sprijinit impotriva lor, „si ei au ajuns biruitori”, invingandu-i si supunandu-i. Asadar, o, comunitate a lui Muhammad, fiti sprijinitorii lui Allah si chematori la religia Sa! Allah va va sprijini asa cum i-a sprijinit pe cei de dinaintea voastra si va va face biruitori asupra dusmanilor vostri.

S-a incheiat explicatia acestei sure. Lauda este a lui Allah, Domnul lumilor.