Al-Mumtahanah · 60:10–11

Versetele 10 la 11

La incheierea tratatului de la al-Hudaybiyah, Profetul, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, s-a inteles cu politeistii ca pe oricine dintre ei ar veni la el ca musulman il va trimite inapoi la politeisti. Formularea era generala, fara restrictii, si ii cuprindea atat pe barbati, cat si pe femei. In privinta barbatilor, Allah nu l-a oprit pe Trimisul Sau sa-i inapoieze necredinciosilor, pentru a respecta conditia si pentru a duce la bun sfarsit impacarea, care aducea unul dintre cele mai mari foloase. In privinta femeilor insa, inapoierea lor ar fi pricinuit numeroase rele. De aceea, Allah le-a poruncit credinciosilor ca, atunci cand vin la ei „femei credincioase care au emigrat”, iar ei se indoiesc de sinceritatea credintei lor, sa le cerceteze si sa le puna la incercare prin ceea ce le poate arata adevarul, precum juramintele solemne si alte asemenea mijloace.

Este cu putinta ca o femeie sa nu fie sincera in credinta ei, ci sa urmareasca un sot, o alta tara sau vreun alt scop lumesc. Daca se afla intr-o asemenea situatie, trebuie inapoiata pentru respectarea conditiei, fara ca aceasta sa pricinuiasca un rau. Daca insa a fost pusa la incercare si s-a dovedit sincera sau daca sinceritatea ei este cunoscuta fara cercetare, ea nu trebuie inapoiata necredinciosilor. „Ele nu le sunt ingaduite lor, iar ei nu le sunt ingaduiti lor.” In inapoierea lor se afla, asadar, un rau mare. Legiuitorul a tinut seama de acesta si, totodata, de respectarea conditiei, poruncind sa li se dea sotilor necredinciosi, drept despagubire pentru ele, ceea ce cheltuisera pentru zestre si pentru cele care o insotesc. Atunci musulmanii nu au nicio vina daca se casatoresc cu aceste femei, chiar daca ele au soti in tinutul politeismului, cu conditia sa le dea drepturile cuvenite, adica zestrea si intretinerea.

Dupa cum o musulmana nu este ingaduita unui necredincios, nici unui musulman nu-i este ingaduit sa pastreze ca sotie o necredincioasa cat timp aceasta ramane in necredinta ei, cu exceptia femeilor dintre Oamenii Cartii. De aceea, Allah Preainaltul a spus: „Nu pastrati legaturile de casatorie cu femeile necredincioase.” Daca este oprita pastrarea legaturii de casatorie cu ele, atunci, cu atat mai mult, este oprita incheierea unei asemenea casatorii. „Cereti inapoi ceea ce ati cheltuit”, o, credinciosilor, atunci cand sotiile voastre se intorc la necredinciosi, lepadandu-se de credinta. Daca necredinciosii iau de la musulmani cheltuiala facuta pentru sotiile lor care au devenit musulmane, atunci si musulmanii au dreptul sa primeasca, in schimb, ceea ce au cheltuit pentru sotiile care i-au parasit si au trecut la necredinciosi.

Aceasta arata ca pierderea dreptului conjugal al sotului are o valoare ce poate fi despagubita. Astfel, daca cineva face nevalida casatoria unui barbat cu o femeie printr-o legatura de rudenie prin alaptare sau prin alt mijloc, este dator sa restituie valoarea zestrei.

Cuvintele Sale: „Aceasta este hotararea lui Allah”, adica aceasta hotarare pe care Allah a pomenit-o si v-a lamurit-o este hotararea Lui, pe care v-a aratat-o si v-a explicat-o. „Allah este Atotstiutor, Intelept”: El cunoaste hotararile care va sunt de folos si vi le randuieste potrivit intelepciunii si indurarii Sale.

Cuvintele Sale: „Daca vreuna dintre sotiile voastre pleaca de la voi la necredinciosi”, adica se leapada de credinta si pleaca, „iar voi dobanditi apoi prada, dati-le celor ale caror sotii au plecat echivalentul a ceea ce au cheltuit”. S-a aratat mai inainte ca, daca necredinciosii primeau despagubire pentru sotiile lor care treceau la musulmani, atunci, cand sotia unui musulman pleca la necredinciosi si el o pierdea, musulmanii trebuiau sa-i dea din prada echivalentul a ceea ce cheltuise. „Temeti-va de Allah, Cel in Care credeti”: credinta voastra in Allah cere sa staruiti mereu in teama de El.