Al-An'am · 6:71–73

Versetele 71 la 73

Spune-le celor care Ii fac asociati lui Allah, cheama alte fiinte pe care le adora si te cheama sa le urmezi religia, aratandu-le adevarata stare a dumnezeirilor lor. Pentru omul cu judecata este de ajuns sa le cunoasca adevarata stare ca sa fie sigur de falsitatea credintei lor, fara alta dovada: „Sa chemam noi, in afara lui Allah, ceva care nu ne poate folosi si nici vatama?”

Aceasta descriere cuprinde tot ceea ce este adorat in afara lui Allah. Nimeni nu poate aduce folos ori rau si nimeni nu are putere sau stapanire asupra vreunui lucru, caci toata puterea si stapanirea Ii apartin numai lui Allah.

Sa ne intoarcem oare la ratacire dupa ce Allah ne-a calauzit, parasind calea care duce la Paradis pentru drumurile care duc la pedeapsa dureroasa? Niciun om intelept nu ar primi aceasta. Cel aflat intr-o asemenea stare este ca omul pe care diavolii l-au facut sa piarda drumul catre tinta sa si l-au lasat nedumerit si dezorientat pe pamant. Insotitorii lui il cheama spre calauzire, iar diavolii il cheama spre pieire, astfel ca el ramane confuz, nestiind incotro sa mearga.

Aceasta este starea tuturor oamenilor, in afara celor ocrotiti de Allah. In ei se afla chemari si imbolduri potrivnice. Mesajul Islamului, judecata sanatoasa si firea dreapta ii cheama la calauzire si la cele mai inalte trepte ale Paradisului. Shaytan, adeptii sai si sufletul care indeamna la rau ii cheama la ratacire si la cele mai de jos adancuri ale Focului.

Unii urmeaza chemarea calauzirii in toate ori in cele mai multe dintre treburile lor, altii fac dimpotriva, iar altii se inclina in aceeasi masura spre ambele si poarta o lupta launtrica. Prin aceasta ii poti recunoaste pe oamenii Paradisului si pe oamenii Focului.

„Calauzirea lui Allah este singura calauzire.” Nu exista calauzire in afara drumului randuit de Allah prin Trimisul Sau, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa; orice altceva este ratacire care duce la pierzare. „Ni s-a poruncit sa ne supunem Domnului lumilor”, marturisind unicitatea Lui, implinind poruncile, parasind ceea ce El a interzis si primind robia fata de El. Aceasta este cea mai mare binecuvantare pe care Allah le-a daruit-o robilor Sai si cea mai desavarsita ingrijire pe care le-a aratat-o.

Ni s-a poruncit sa implinim rugaciunea cu toti stalpii si toate conditiile ei, cu practicile ei recomandate prin Sunnah si cu tot ceea ce o desavarseste si sa ne temem de Allah, facand ceea ce El a poruncit si parasind ceea ce El a interzis. La El vom fi adunati in Ziua Invierii, iar El ne va rasplati pentru faptele bune si rele.

El a creat cerurile si pamantul cu adevar, ca sa le dea robilor porunci si interdictii si sa-i rasplateasca ori sa-i pedepseasca. In Ziua cand va spune „Fii!”, lucrul va fi. Cuvantul Sau este adevarul, lipsit de indoiala si zadarnicie, iar El nu are nevoie sa-l repete.

A Lui va fi stapanirea in Ziua cand se va sufla in Trambita, adica in Ziua Invierii. Ziua este amintita in mod deosebit, desi El stapaneste totul in lumea aceasta si in cea de Apoi, fiindca atunci nimeni nu va mai avea vreo stapanire, iar domnia va fi numai a lui Allah, Unicul, Supunatorul. El cunoaste nevazutul si vazutul, este Datatorul tuturor binecuvantarilor, are intelepciune desavarsita, bunatate mare si stiinta care cuprinde toate tainele. Nu exista dumnezeire in afara Lui si nici alt Domn.