Al-An'am · 6:68–70

Versetele 68 la 70

A vorbi in batjocura despre semnele lui Allah inseamna a spune lucruri potrivnice adevarului: a infatisa minciuna drept atragatoare, a o promova si a-i lauda pe cei care o sustin, precum si a se intoarce de la adevar, a-l defaima si a-i defaima pe cei care cred in el.

Allah ii porunceste mai intai Trimisului Sau, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, apoi comunitatii sale, ca, atunci cand vad oameni vorbind astfel despre semnele Sale, sa se indeparteze si sa nu ramana in adunarile celor care se cufunda in minciuna si staruie in ea, pana cand acestia vor vorbi despre altceva. Cand trec la un alt subiect, interdictia inceteaza.

Daca o discutie are un scop bun si un folos, ea este poruncita. Daca nu este astfel, nu foloseste si nu este poruncita. Asa cum cufundarea in minciuna este condamnata, interdictia cuprinde implicit indemnul de a cerceta, examina si discuta pentru a ajunge la adevar.

„Iar daca Shaytan te face sa uiti”, astfel incat sa ramai cu ei din uitare ori neatentie, „dupa ce iti amintesti nu mai sedea cu oamenii nedrepti”. Aici intra cei care se cufunda in minciuna si toti cei care rostesc ori savarsesc lucruri interzise. Nu este ingaduit sa sezi cu ei si sa fii de fata cand fac ori spun un lucru rau pe care nu-l poti opri.

Interdictia il priveste pe cel care sta alaturi de ei fara sa lucreze dupa invatatura religiei: fie participa la faptele si vorbele lor interzise, fie tace si nu condamna raul. Daca porunceste binele, opreste raul si vorbele rele, iar prin aceasta raul inceteaza ori se micsoreaza, atunci nu este vina si pacat asupra lui.

De aceea Allah spune: „Celor care se tem de Allah nu le revine nimic din socoteala lor, insa trebuie sa le aminteasca, poate ca se vor teme”, adica cel evlavios sa-i indemne si sa le aminteasca, poate ca se vor teme de Allah si se vor opri.

Aceasta arata ca cel care indeamna trebuie sa foloseasca acele cuvinte care ii ajuta cel mai mult pe ascultatori sa dobandeasca evlavia. Mai arata ca, daca amintirea si indemnul sporesc raul celui care le asculta, este obligatoriu sa se renunte la ele, deoarece, atunci cand se impotrivesc scopului urmarit, tocmai renuntarea la ele devine lucrul urmarit.

Oamenilor li se cere daruire sincera fata de Allah: sa-L adore Singur, fara asociat, si sa-si dea toata silinta pentru a dobandi iubirea si multumirea Sa. Aceasta cere intoarcerea deplina a inimii spre Allah si concentrarea asupra Lui. Toate straduintele omului trebuie sa fie folositoare, serioase si lipsite de joaca, savarsite cu sinceritate pentru Fata lui Allah, nu pentru a fi vazut ori laudat de oameni.

Aceasta este adevarata religie vrednica de numele ei. Cat despre cei care pretind ca urmeaza adevarul si sunt oameni ai adorarii si evlaviei, dar isi iau religia drept joaca, inimile lor sunt distrase de la iubirea si cunoasterea lui Allah, iar ei se ocupa cu lucruri care le fac rau si isi irosesc timpul in minciuna. Orice straduinta care nu este pentru Allah este joaca. Allah ne porunceste sa ne indepartam de un asemenea om, sa ne ferim de el si sa nu ne lasam amagiti de el. Trebuie sa luam aminte la starea lui, sa ne pazim de faptele lui si sa nu ne lasam inselati atunci cand ne abate de la ceea ce ne apropie de Allah.

„Aminteste prin Coran” ceea ce le foloseste oamenilor, porunceste si lamureste, infatisand binele in chip atragator prin frumusetea lui. Arata si ceea ce le face rau, avertizeaza impotriva lui, descrie soiurile lui si explica uratenia lui, pentru ca oamenii sa se opreasca.

Fa toate acestea ca nu cumva vreun suflet sa fie dat pierzarii pentru pacatele agonisite. Aminteste-i si indeamna-l inainte sa se arunce in pacate, sa-L infrunte cu indrazneala pe Cunoscatorul celor nevazute si sa staruie in aceste lucruri inspaimantatoare, ca sa se opreasca si sa renunte la ele. Avertizeaza-l inainte ca pacatele sa-l copleseasca, caci atunci nu-i va folosi nicio ruda ori prieten, nu va avea ocrotitor in afara lui Allah si nimeni nu va putea mijloci pentru el.

Nicio rascumparare nu-i va fi primita, nici macar un pamant plin cu aur. Cei descrisi astfel sunt dati pierzarii si lipsiti de orice bine prin ceea ce au agonisit. Vor bea apa incalzita pana la cea mai mare fierbinteala, care le va opari fetele si le va sfarteca maruntaiele, si vor avea o pedeapsa dureroasa pentru necredinta lor.