Al-An'am · 6:60–62

Versetele 60 la 62

Toate acestea afirma dumnezeirea lui Allah si sunt dovada impotriva celor care Ii fac asociati. Ele arata ca numai El merita iubire, preamarire, respect si cinstire. Allah spune ca El Singur carmuieste treburile robilor Sai cand sunt treji si cand dorm. Noaptea le ia sufletele in somn, miscarile lor inceteaza si trupurile se odihnesc, apoi ii trezeste, ca ei sa-si urmeze indeletnicirile si sa se ingrijeasca de treburile religiei si ale lumii.

Allah cunoaste ceea ce savarsesc si ceea ce dobandesc prin faptele lor. El continua sa-i carmuiasca astfel pana cand vine sorocul hotarat. Le-a hotarat un soroc in lumea aceasta si un alt soroc, cand vor fi inviati dupa moarte. De aceea spune: „Apoi la El va fi intoarcerea voastra”, nu la altcineva, „si El va va instiinta despre ceea ce faceati”, bine ori rau.

„El este Biruitor deasupra robilor Sai.” Voia Sa atotcuprinzatoare se implineste asupra lor. Ei nu-si stapanesc cu adevarat treburile si nu se pot misca ori opri decat cu ingaduinta Lui.

Totusi, Allah a randuit ingeri care ii pazesc pe robi si le scriu faptele, asa cum spune: „Si, cu adevarat, asupra voastra sunt pazitori, scribi cinstiti, care stiu ceea ce faceti” si: „Cand cei doi ingeri primesc si consemneaza, asezati unul la dreapta si altul la stanga, omul nu rosteste niciun cuvant fara ca langa el sa fie un pazitor gata sa-l scrie.” Ei ii pazesc cat timp sunt in viata.

„Cand moartea vine la unul dintre voi, trimisii Nostri ii iau sufletul”, adica ingerii insarcinati cu luarea sufletelor, „si ei nu-si neglijeaza datoria”. Ei nu adauga niciun ceas peste ceea ce Allah a hotarat, nu scurteaza viata nimanui si nu implinesc nicio porunca in afara hotararii divine.

Apoi, dupa moarte si dupa viata din al-barzakh, cu binele ori raul pe care il cuprinde, ei sunt intorsi la Allah, adevaratul lor Stapan. El i-a ingrijit prin ceea ce a hotarat pentru ei, apoi prin ceea ce le-a poruncit si interzis, trimitandu-le mesageri si coborandu-le Carti.

Ei se intorc la El ca sa le dea rasplata, rasplatindu-i pentru bine si pedepsindu-i pentru rau. „A Lui este judecata”, fara asociat, „si El este Cel mai grabnic la socoteala”, datorita stiintei Sale desavarsite si consemnarii faptelor lor in al-Lawh al-Mahfuz, iar apoi in registrele ingerilor.

Fiindca Allah Singur creeaza si carmuieste, are putere asupra robilor si ii ingrijeste in toate starile, numai El hotaraste ceea ce li se intampla. Lui Ii apartin hotararea predestinarii, legiferarea lucrurilor ingaduite si interzise, judecata Zilei Invierii si rasplatirea. Cum se pot intoarce politeistii de la Unul ca El ca sa adore fiinte care nu stapanesc nicio porunca, nu pot aduce folos nici cat greutatea unui atom si nu au nicio putere?

Pe Allah, daca ar cunoaste ingaduinta lui Allah fata de ei, iertarea si mila Sa, chiar cand Il infrunta prin shirk si nerecunostinta si Ii nesocotesc maretia nascocind minciuni, iar El continua sa le daruiasca sanatate si hrana, ar fi atrasi spre cunoasterea Lui, iar mintile lor ar fi coplesite de iubirea fata de El. S-ar detesta cu cea mai mare inversunare pentru ca au raspuns chemarii lui Shaytan, care duce la rusine si pierdere. Insa ei sunt oameni care nu pricep.