Al-An'am · 6:33–37

Versetele 33 la 37

Allah stie ca vorbele celor care nu cred il intristeaza si il apasa pe Trimis. El ii porunceste rabdarea, ca sa dobandeasca treptele inalte si rasplata mare. Vorbele lor nu izvorau din vreo banuiala sau indoiala cu privire la sinceritatea lui.

„Ei nu te socotesc pe tine mincinos”, fiindca stiu sinceritatea ta si iti cunosc purtarea si toate imprejurarile vietii. Inainte de misiune il numeau al-Amin, Cel vrednic de incredere. „Ci nedreptii tagaduiesc semnele lui Allah”, adica tagaduirea lor se indreapta impotriva semnelor lui Allah pe care Allah le-a aratat prin tine.

Trimisi dinaintea lui au fost tagaduiti, dar au rabdat tagaduirea si vatamarea pana cand le-a venit ajutorul lui Allah. De aceea, sa rabde cum au rabdat ei, iar biruinta ii va veni asa cum le-a venit lor. Nimeni nu poate schimba fagaduintele lui Allah, iar vestile despre trimisi, prin care inima capata pace si statornicie, au ajuns deja la el.

Daca intoarcerea lor de la adevar ii este grea din pricina dorintei puternice ca ei sa fie calauziti si sa creada, sa faca tot ce ii sta in putinta; totusi nu-i poate calauzi pe cei pe care Allah nu voieste sa-i calauzeasca. Daca ar putea cauta un tunel in pamant ori o scara spre cer ca sa le aduca un semn, nici aceasta nu le-ar folosi. Cuvintele opresc speranta ca asemenea incapatanati se vor calauzi.

Daca Allah ar fi voit, i-ar fi adunat pe toti pe calauzire, dar intelepciunea Sa a cerut ca ei sa ramana in ratacire. De aceea, Trimisul sa nu fie dintre cei care nu recunosc realitatile si nu pun lucrurile la locul lor.

„Numai cei care aud” cu inimile ceea ce le foloseste, oamenii priceperii si ai ascultarii, „raspund” chemarii, primesc mesajul si se supun poruncilor si interdictiilor. Auzirea amintita aici este ascultarea inimii si raspunsul ei. Simpla auzire cu urechea este comuna celui drept si celui nelegiuit. Dovada lui Allah se statorniceste asupra tuturor celor raspunzatori atunci cand aud versetele, iar dupa aceasta nu le ramane scuza pentru neprimirea mesajului.

„Cat despre morti, Allah ii va invia, apoi la El vor fi intorsi.” Este posibil ca ei sa fie pusi in contrast cu cei vii la inima: numai cei cu inimi vii raspund, iar cei ale caror inimi sunt moarte nu cunosc ceea ce le foloseste si nu pricep calea salvarii. Ei nu raspund, iar socoteala lor va fi in Ziua Invierii, cand Allah ii va invia si ii va intoarce la El.

Este posibil si ca versetul sa-si pastreze sensul vadit: Allah afirma realitatea Invierii, ii va ridica pe morti in Ziua Invierii si ii va instiinta despre faptele lor. In aceasta este un indemn implicit de a raspunde chemarii lui Allah si a Trimisului Sau si o amenintare impotriva refuzului.

Cei care tagaduiesc din incapatanare cer semne alese dupa gandurile lor stricate: „De ce nu a fost coborat asupra lui un semn de la Domnul sau?” Ei au spus: „Nu vom crede in tine pana nu vei face sa tasneasca pentru noi un izvor din pamant, ori pana nu vei avea o gradina de curmali si vite de vie printre care sa faci sa curga rauri, ori pana nu vei face cerul sa cada asupra noastra in bucati, asa cum ai pretins⁶, ori pana nu-i vei aduce inaintea noastra pe Allah si pe ingeri.”

Raspunsul este: „Allah are putere sa coboare un semn.” Nimic nu-I este cu neputinta, fiindca toate lucrurile sunt supuse maretiei si puterii Sale. Insa cei mai multi oameni nu stiu. Din ignoranta, cer ceea ce le-ar face rau: daca semnul ar veni si ei nu ar crede, pedeapsa s-ar grabi asupra lor, potrivit randuielii neschimbatoare a lui Allah.

Daca prin semn ei inteleg o dovada care sa lamureasca adevarul si sa arate calea, Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, a venit cu toate semnele hotaratoare si argumentele care dovedesc adevarul mesajului sau. In fiecare chestiune a religiei, omul poate gasi in ceea ce a adus el numeroase dovezi rationale si revelate, pana cand nu mai ramane nici cea mai mica indoiala. Binecuvantat este Cel care Si-a trimis Trimisul cu calauzirea si religia adevarului si l-a sprijinit cu semne limpezi, pentru ca cel care piere sa piara dupa o dovada limpede, iar cel care traieste sa traiasca dupa o dovada limpede. Allah este Cel care aude totul, Atotstiutorul.