Al-An'am · 6:154–157

Versetele 154 la 157

Cuvantul „apoi” nu indica aici ordinea in timp, caci Musa, pacea fie asupra lui, a trait inainte ca Trimisul Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, sa recite aceasta Carte. El indica numai ordinea relatarii.

Allah ne vesteste ca i-a dat lui Musa Cartea, adica Tora, „ca implinire” a harului si binefacerii Sale „pentru cel care face bine” din comunitatea lui Musa. Allah le-a daruit facatorilor de bine dintre ei binecuvantari fara numar, iar cea mai desavarsita a fost Tora pogorata asupra lor. Astfel binefacerea lui Allah asupra lor s-a implinit si le-a devenit obligatoriu sa-I multumeasca.

Ea era „o lamurire amanuntita a tuturor lucrurilor” pe care aveau nevoie sa le inteleaga: cele ingaduite si cele oprite, poruncile si interdictiile, credintele si altele. Era „o calauzire”, indreptandu-i spre bine si aratandu-le raul in chestiunile fundamentale si in cele secundare, si „o mila”, prin care puteau dobandi fericirea, mila si mult bine.

Prin pogorarea Cartii si a dovezilor limpezi, „ei sa creada in intalnirea cu Domnul lor”, caci ea cuprindea dovezi hotaratoare despre Inviere si rasplatirea faptelor, care le cereau sa creada in intalnirea cu Domnul lor si sa se pregateasca pentru ea.

„Iar aceasta”, adica Nobilul Coran si indemnul intelept, „este o Carte binecuvantata, pe care Noi am pogorat-o”. Ea cuprinde mult bine si stiinta imbelsugata; din ea se iau celelalte ramuri ale cunoasterii si din ea izvorasc toate binecuvantarile. Nu exista bine la care Coranul sa nu cheme si la care sa nu indemne, pomenind intelepciuni si foloase care trezesc dorinta de a-l savarsi. Nu exista nici rau pe care sa nu-l opreasca si impotriva caruia sa nu avertizeze, pomenind ceea ce il face respingator si urmarile lui rele.

„Urmati-o”, impliniti poruncile ei, feriti-va de ceea ce ea opreste si intemeiati-va intelegerea religiei, in chestiunile fundamentale si secundare, pe ea. „Temeti-va de Allah”, ca sa nu va impotriviti poruncii Sale, „pentru ca”, daca urmati Coranul, „voi sa aveti parte de mila”. Cel mai insemnat mijloc prin care se dobandeste mila lui Allah este urmarea acestei Carti, invatarea ei si lucrarea potrivit ei.

„Ca sa nu spuneti: Cartea a fost pogorata numai asupra a doua comunitati dinaintea noastra, iar noi nu stiam nimic despre invatatura lor.” Noi v-am pogorat aceasta Carte binecuvantata pentru ca sa nu aveti nicio scuza si sa nu spuneti ca o Carte a fost pogorata numai celor doua comunitati de dinainte, iudeilor si crestinilor, iar voi nu ati primit nicio Carte si nu cunoasteti nimic din Cartile pogorate celor doua comunitati. De aceea v-am pogorat o Carte mai cuprinzatoare si mai limpede decat orice alta Carte venita din cer.

„Sau ca sa nu spuneti: Daca ar fi fost pogorata Cartea asupra noastra, am fi fost mai bine calauziti decat ei.” Ati fi putut invoca fie ca nu v-a ajuns deloc calauzirea, fie ca indrumarea aflata la voi era incompleta si nedesavarsita. Prin aceasta Carte ati primit insa atat temeiul calauzirii, cat si desavarsirea ei.

De aceea Allah spune: „Acum v-a venit o dovada limpede de la Domnul vostru”, care cuprinde tot ceea ce arata si lamureste adevarul in chip deplin, „o calauzire” departe de ratacire „si o mila”, adica o binecuvantare pentru treburile voastre religioase si lumesti. Aceasta cere sa va supuneti randuielilor ei si sa credeti relatarile ei.

Cel care nu ia seama la ea si o respinge este cel mai nedrept. „Cine este mai nedrept decat cel care tagaduieste semnele lui Allah si se abate de la ele?”, adica le ocoleste si se intoarce de la ele. „Ii vom rasplati pe cei care se abat de la semnele Noastre cu cel mai rau chin”, chinul dureros si greu, „pentru abaterea lor”, fiindca ei insisi s-au abatut si i-au abatut si pe altii. Aceasta va fi rasplata faptelor lor rele, iar Domnul tau nu este nedrept cu robii.

Versetul arata ca stiinta Coranului este cea mai nobila, mai binecuvantata si mai cuprinzatoare stiinta. Prin ea se dobandeste calauzirea spre calea dreapta, calauzirea desavarsita care nu are nevoie de presupunerile teologilor speculativi si nici de ideile filosofilor ori de vreo alta ramura a stiintelor celor dintai si celor de pe urma.

Este bine cunoscut ca Scriptura de mai inainte nu a fost pogorata decat celor doua comunitati, iudeilor si crestinilor. Ei sunt oamenii Cartii atunci cand denumirea este folosita fara alta precizare; nicio alta comunitate nu intra aici, nici magii si nici altii.

Acest pasaj arata starea oamenilor din vremea ignorantei inainte de pogorarea Coranului: se aflau intr-o nestiinta deplina, nu aveau cunostinta despre ceea ce se afla la oamenii Cartii, care aveau o parte de stiinta, si nu cunosteau invatatura lor.