Al-An'am · 6:151–153

Versetele 151 la 153

Allah ii spune Profetului Sau, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa: spune-le acestor oameni care au oprit ceea ce Allah a facut ingaduit: „Veniti sa va citesc ceea ce Domnul vostru v-a oprit”, adica interdictiile valabile pentru toti, care cuprind toate mancarurile, bauturile, cuvintele si faptele oprite.

„Sa nu-I asociati nimic”, nici putin, nici mult. Adevarata natura a asocierii este ca o creatura sa fie adorata asa cum trebuie adorat Allah, sa fie venerata asa cum trebuie venerat Allah sau sa i se atribuie ceva ce Ii apartine numai lui Allah in stapanirea Sa ori in dreptul Sau de a fi adorat. Daca omul se fereste de asociere sub orice forma, el devine un monoteist care afirma unicitatea lui Allah si Ii este sincer in toate treburile sale. Dreptul lui Allah asupra robilor Sai este ca ei sa-L adore numai pe El si sa nu-I asocieze nimic.

Apoi El pomeneste cel mai important drept dupa dreptul Sau: „sa va purtati frumos cu parintii”, prin cuvinte respectuoase si bune si prin fapte bune. Purtarea frumoasa cuprinde orice cuvant sau fapta care le aduce parintilor folos si bucurie. Cand omul se poarta astfel cu parintii sai, nu mai exista neascultare fata de ei.

„Sa nu va ucideti copiii”, baieti sau fete, „din pricina saraciei”, adica din pricina saraciei si a greutatii de a le asigura hrana, asa cum se intampla in vremea ignorantei, cand predominau impietrirea inimii si nedreptatea. Daca uciderea propriilor copii in aceasta situatie este oprita, atunci uciderea lor fara vreun motiv sau uciderea copiilor altora este oprita cu atat mai categoric.

„Noi va daruim hrana voua si lor”, adica Noi am garantat hrana tuturor. Nu voi sunteti cei care le daruiti hrana copiilor vostri si nici macar voua insiva; asadar nu trebuie sa va simtiti impovarati de grija hranei lor.

„Sa nu va apropiati de faptele rusinoase” se refera la pacatele mari, socotite josnice si respingatoare, „nici de cele vazute, nici de cele ascunse”, adica nici de cele savarsite pe fata, nici de cele savarsite in ascuns, sau de cele ce tin de faptele exterioare si de cele ce tin de inima si de launtrul omului. Interdictia de a va apropia de faptele rusinoase este mai cuprinzatoare decat simpla interdictie de a le savarsi, caci include si oprirea de la tot ceea ce le preceda si de la mijloacele care duc la ele.

„Sa nu ucideti sufletul pe care Allah l-a facut sacru” cuprinde orice musulman, barbat sau femeie, tanar sau batran, drept sau pacatos, precum si nemusulmanul ocrotit printr-un legamant cu musulmanii. „Decat pe drept”, precum in cazul celui care savarseste adulter dupa ce a fost casatorit, al ucigasului sau al celui care isi paraseste religia si se desparte de comunitatea musulmanilor.

„Acestea vi le porunceste El”, adica va indeamna la cele pomenite, „pentru ca voi sa pricepeti” poruncile Sale, apoi sa le retineti, sa vegheati la respectarea lor si sa le impliniti. Versetul arata ca implinirea poruncilor lui Allah de catre om va fi pe masura priceperii sale.

„Sa nu va apropiati de averea orfanului”, consumand-o pe nedrept, schimband-o cu averea voastra intr-un chip nedrept sau luand-o fara drept, „pana cand ajunge la maturitate”, adica pana cand devine matur si stie sa-si chiverniseasca averea. Cand ajunge la maturitate, averea ii poate fi predata, iar el poate dispune de ea dupa cum socoteste.

„Decat in felul cel mai bun”, adica numai intr-un fel potrivit pentru buna administrare a averii sale, astfel incat el sa traga folos din ea. Aceasta arata ca nu este ingaduit sa atingeti averea orfanului ori sa dispuneti de ea intr-un mod vatamator pentru el si nici intr-un mod care, chiar daca nu-l vatama, nu este in folosul lui.

Rezulta de aici ca orfanului nu-i este ingaduit sa dispuna de averea sa inainte de maturitate, iar ocrotitorului ii este ingaduit sa dispuna de ea numai in felul cel mai bun. Aceasta randuiala inceteaza atunci cand orfanul ajunge la maturitate.

„Dati masura si greutatea deplina, cu dreptate”, adica pe temeiul echitatii si al cinstei. Daca va straduiti in aceasta, „Noi nu impovaram niciun suflet peste puterea sa”. Daca cineva se straduieste sa fie cinstit la masuri si greutati, apoi greseste fara sa-si dea seama si fara neglijenta, Allah este Atoateiertator si Indurator.

Invatatii in principiile jurisprudentei au adus acest verset si altele asemenea drept dovada ca Allah nu impovareaza pe nimeni peste puterea sa. Daca omul se teme de Allah in privinta poruncilor Sale si face tot ceea ce poate, nu este invinuit pentru ceea ce depaseste puterea lui.

„Cand vorbiti”, fie cand judecati intre oameni si le solutionati disputele, fie cand va pronuntati asupra parerilor ori starilor lor, „fiti drepti”. Spuneti adevarul atat despre cel pe care il iubiti, cat si despre cel pe care il detestati; fiti echitabili si nu ascundeti ceea ce trebuie lamurit. Partinirea impotriva cuiva din pricina urii fata de el sau fata de unele pareri ale sale este o nedreptate oprita.

Cand un invatat cerceteaza parerile inovatorilor, trebuie sa recunoasca ceea ce este corect, sa arate adevarul si falsitatea din cuvintele lor si sa tina seama de apropierea ori departarea lor fata de adevar. Juristii au spus, de asemenea, ca judecatorul trebuie sa fie drept si echitabil fata de cei doi impricinati in felul in care le vorbeste si ii priveste.

„Impliniti legamantul lui Allah.” Acesta cuprinde legamantul pe care El l-a luat de la robii Sai, potrivit caruia ei trebuie sa-I implineasca drepturile, precum si legamintele incheiate intre oameni. Toate legamintele trebuie implinite, iar incalcarea lor sau implinirea lor necorespunzatoare este oprita.

„Acestea”, adica randuielile pomenite, „vi le porunceste El, pentru ca voi sa luati aminte” la ceea ce v-a lamurit si sa-I impliniti porunca in chip desavarsit, cunoscand intelepciunea si randuielile cuprinse in ea.

Dupa ce a lamurit multe dintre marile randuieli si legile importante, Allah se refera la ele si la ceea ce este mai cuprinzator decat ele: „Cu adevarat, aceasta este calea Mea dreapta.” Aceste randuieli si altele asemenea, pe care Allah le-a lamurit in Cartea Sa si le-a facut clare robilor Sai, sunt calea lui Allah care duce la El si la Paradis; este o cale cumpanita, usoara si scurta.

„Urmati-o” pentru a dobandi izbanda si fericirea si pentru a va implini sperantele. „Nu urmati alte cai”, adica drumurile potrivnice acestei cai, „caci ele va vor desparti de calea Sa”, ratacindu-va spre dreapta si spre stanga. Daca va departati de calea dreapta, nu mai raman decat drumurile care duc la Iad.

„Acestea vi le porunceste El, pentru ca voi sa va paziti.” Daca impliniti ceea ce Allah v-a lamurit, invatand si lucrand dupa aceasta, veti fi dintre robii Sai evlaviosi si izbanditori. Calea este pomenita la singular si atribuita Lui, fiindca exista o singura cale care duce la Allah, iar El ii ajuta pe cei care o urmeaza sa ramana statornici pe ea.