Comentariul pasajului
Versetele 148 la 149
Textul arab și traducerea din volum
سَيَقُولُ ٱلَّذِينَ أَشْرَكُوا۟ لَوْ شَآءَ ٱللَّهُ مَآ أَشْرَكْنَا وَلَآ ءَابَآؤُنَا وَلَا حَرَّمْنَا مِن شَىْءٍ ۚ كَذَٰلِكَ كَذَّبَ ٱلَّذِينَ مِن قَبْلِهِمْ حَتَّىٰ ذَاقُوا۟ بَأْسَنَا ۗ قُلْ هَلْ عِندَكُم مِّنْ عِلْمٍ فَتُخْرِجُوهُ لَنَآ ۖ إِن تَتَّبِعُونَ إِلَّا ٱلظَّنَّ وَإِنْ أَنتُمْ إِلَّا تَخْرُصُونَ ﴿١٤٨﴾ قُلْ فَلِلَّهِ ٱلْحُجَّةُ ٱلْبَـٰلِغَةُ ۖ فَلَوْ شَآءَ لَهَدَىٰكُمْ أَجْمَعِينَ ﴿١٤٩﴾
148. Cei care Ii fac asociati vor spune: „Daca Allah ar fi voit, nici noi, nici parintii nostri nu I-am fi facut asociati si nu am fi oprit nimic.” Tot astfel au tagaduit cei de dinaintea lor, pana cand au gustat pedeapsa Noastra. Spune: „Aveti voi vreo stiinta pe care sa ne-o scoateti la iveala? Voi nu urmati decat banuiala si nu faceti decat sa mintiti.” 149. Spune: „A lui Allah este dovada deplina. Daca ar fi voit, v-ar fi calauzit pe toti.”
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Allah vesteste ca politeistii vor aduce ca argument pentru politeismul lor si pentru oprirea celor pe care Allah le-a ingaduit vointa si hotararea divina. Ei vor face din vointa lui Allah, care cuprinde toate lucrurile, bune si rele, o dovada prin care sa indeparteze mustrarea de la ei.
Ei au spus intr-adevar ceea ce Allah a vestit ca vor spune. In alt loc, Allah spune: „Cei care Ii fac asociati au spus: Daca Allah ar fi voit, nu am fi adorat nimic in afara Lui.” Allah arata ca neamurile necredincioase dinainte au folosit mereu acest argument pentru a respinge chemarea trimisilor si l-au luat drept scuza. Aceasta nu le-a folosit deloc si au staruit pana cand Allah i-a nimicit si i-a facut sa guste pedeapsa.
Daca ar fi fost un argument adevarat, pedeapsa ar fi fost indepartata de la ei, caci Allah nu-i pedepseste decat pe cei vrednici de pedeapsa. Se cunoaste astfel ca este un argument fals si stricat, o indoiala lipsita de adevar, din mai multe motive.
Primul este ca Allah a spus ca, daca ar fi fost adevarat, pedeapsa nu i-ar fi atins.
Al doilea este ca argumentul trebuie sa se intemeieze pe stiinta si dovada. Daca se sprijina numai pe banuiala si presupunere, care nu tin loc de adevar, este fals. De aceea Allah intreaba daca au vreo stiinta pe care sa o scoata la iveala. Daca ar fi avut stiinta, mai ales fiind dusmani invederati ai Trimisului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, ar fi adus-o. Faptul ca nu au adus nimic arata ca nu au stiinta. Ei urmeaza numai banuiala si mint. Cel care isi cladeste argumentul pe banuiala urmeaza falsitatea si pierde; cu atat mai mult atunci cand il cladeste pe nedreptate, incapatanare, rau si stricaciune.
Al treilea este ca a lui Allah este dovada deplina, care nu lasa nimanui nicio scuza. In privinta ei sunt de acord profetii si trimisii, Cartile divine, relatarile profetice, mintile sanatoase, firea dreapta si moravurile corecte. Se cunoaste astfel ca tot ceea ce se impotriveste acestei dovezi hotaratoare este fals, caci opusul adevarului nu poate fi decat falsitate.
Al patrulea este ca Allah i-a dat fiecarei creaturi putere si vointa prin care poate indeplini ceea ce i s-a cerut. Allah nu obliga pe nimeni la ceva ce nu poate face si nu opreste pe nimeni de la ceva pe care nu-l poate parasi. Prin urmare, invocarea hotararii si predestinarii nu este decat nedreptate curata si incapatanare.
Al cincilea este ca Allah nu-i constrange pe robi la faptele lor, ci a facut actiunile lor urmari ale alegerii lor. Daca voiesc, le savarsesc, iar daca voiesc, le parasesc. Acesta este un lucru vazut si cunoscut, pe care nu-l tagaduieste decat cel care neaga dovezile simturilor. Fiecare om deosebeste intre miscarea aleasa si miscarea fortata, desi toate intra sub vointa lui Allah si sunt cuprinse in ea.
Al saselea este ca cei care invoca hotararea si predestinarea pentru pacatele lor se contrazic. Ei nu pot aplica argumentul in toate imprejurarile. Daca cineva ii vatama, ii loveste, le ia averea sau face ceva asemanator si apoi invoca hotararea si predestinarea lui Allah, ei nu primesc scuza, ci se manie foarte tare. Cat de uimitor este ca folosesc aceasta scuza pentru neascultarea fata de Allah si pentru faptele care aduc mania Sa, dar nu primesc aceeasi scuza de la cel care face ceva ce ii manie pe ei!
Al saptelea este ca invocarea hotararii si predestinarii nu este sincera. Ei stiu ca nu este un argument. Scopul lor este doar sa respinga adevarul. Socotesc adevarul ca pe un atac care trebuie indepartat si il resping prin orice cuvant le vine in minte, chiar daca ei insisi cred ca este gresit.