Al-An'am · 6:136–140

Versetele 136 la 140

Allah arata nechibzuinta si nestiinta adanca a politeistilor care il tagaduiesc pe Profetul, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, si pomeneste o parte dintre nascocirile lor, pentru a scoate la iveala ratacirea si pentru a-i avertiza pe oameni. Impotrivirea unor asemenea nechibzuiti nu vatama deloc adevarul adus de Trimis, caci ei nu sunt vrednici sa i se opuna.

Ei I-au randuit lui Allah o parte din recoltele si vitele pe care El Insusi le-a creat si le-a daruit robilor Sai ca hrana. Au pus deoparte o parte si pentru pretinsii lor asociati, unind astfel mai multe lucruri oprite si primejdioase. Mai intai, au socotit ca Ii fac lui Allah un favor prin partea pe care I-o pun deoparte. Apoi au pus o parte asociatilor care nu le-au daruit nimic. In sfarsit, au impartit in chip nedrept: nu s-au ingrijit de partea lui Allah si au lasat-o sa ajunga la asociati, dar s-au ingrijit de partea asociatilor si nu au lasat nimic din ea sa ajunga la Allah.

Cand le venea ceva din recoltele, roadele si vitele pe care Allah le crease pentru ei, il imparteau in doua. O parte spuneau ca este pentru Allah, dupa pretentia lor. Allah nu primeste insa decat ceea ce este facut numai cautand Fata Sa si nu primeste nicio fapta de la un politeist. Cealalta parte o puneau deoparte idolilor lor. Daca ceva din partea lui Allah se amesteca cu partea celorlalti, spuneau ca Allah nu are nevoie de ea si nu o mai puneau inapoi. Daca ceva din partea zeilor lor se amesteca cu partea lui Allah, il intorceau, spunand ca zeii au nevoie de el.

Exista oare o judecata mai rea si mai nedreapta? Ei au dat intaietate dreptului creaturii si l-au pazit mai mult decat pe dreptul lui Allah.

Versetul poate avea si sensul dovedit in relatarea autentica de la Profetul, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, potrivit careia Allah Preainaltul spune: „Eu sunt Cel care nu are nevoie deloc de vreun asociat. Cel care savarseste o fapta in care asociaza pe altcineva cu Mine, il las pe el si asocierea lui¹⁰.”

Potrivit acestui sens, ceea ce au pus deoparte pentru a se apropia de idoli este in intregime pentru altcineva decat Allah si nimic din el nu ajunge la Allah. Iar ceea ce I-au pus deoparte lui Allah, dupa pretentia lor, tot nu ajunge la El, fiindca este politeism si intra in partea asociatilor si idolilor. Allah nu are nevoie de aceasta si nu primeste o fapta in care I se asociaza vreuna dintre creaturi.

Din nechibzuinta si ratacirea politeistilor, asociatii lor, adica fruntasii si diavolii, le-au impodobit multora uciderea copiilor. Ei isi ingropau copiii de vii de teama saraciei, iar pe fete si de teama rusinii. Toate acestea veneau din amagirea diavolilor, care voiau sa-i nimiceasca si sa le tulbure religia, facandu-i sa savarseasca lucruri de o uratenie extrema.

Asociatii le-au impodobit acestea pana cand le-au socotit bune si vrednice de dorit. Daca Allah ar fi voit, i-ar fi impiedicat si i-ar fi despartit de aceste fapte, iar copiii lor nu ar fi fost ucisi de parintii lor. Insa intelepciunea Lui a cerut sa-i lase unii cu altii, pentru a-i atrage treptat spre pedeapsa si pentru a le da ragaz. De aceea El spune sa fie lasati cu minciuna si nascocirea lor si sa nu se intristeze nimeni din pricina lor, caci ei nu-L vatama deloc pe Allah.

Un alt fel al nechibzuintei lor privea vitele pe care Allah le facuse ingaduite tuturor, ca hrana si mila de care sa se bucure si sa traga folos. Ei au nascocit inovatii din propriile minti si au facut pentru unele vite si recolte denumiri speciale. Spuneau ca acestea sunt oprite si ca nu poate manca din ele decat cel pe care il voiesc ei sau cel care are insusirea hotarata de ei. Toate acestea se intemeiau numai pe pretentiile, poftele si parerile lor stricate, fara argument si dovada.

Alte vite nu erau oprite in toate privintele, ci doar spinarea lor era oprita: nu le incalecau si nu puneau poveri pe ele. Ei le numeau ham. Iar asupra altor vite nu rosteau numele lui Allah, ci numele idolilor si al celor pe care ii adorau in afara Lui. Au atribuit aceste fapte lui Allah, mintind si rostind cuvinte urate. Allah ii va rasplati pentru nascocirea prin care au socotit ingaduit politeismul si au socotit oprite mancarea si foloasele pe care El le ingaduise.

O alta parere nechibzuita a lor era ca ceea ce se afla in pantecele anumitor vite alese de ei este ingaduit numai barbatilor si oprit femeilor. Aceasta se aplica daca fatul se nastea viu; daca se nastea mort, barbatii si femeile aveau deopotriva parte de el.

Allah ii va rasplati pentru ceea ce I-au atribuit in chip mincinos, descriind ceea ce El a ingaduit ca fiind oprit si ceea ce a oprit ca fiind ingaduit, impotrivindu-se astfel legii lui Allah si atribuindu-I aceasta Lui. El este Intelept: le da ragaz si ii lasa sa mearga in ratacirea lor. El este Atotstiutor: nimic din faptele, cuvintele si nascocirile lor nu-I este ascuns, desi le daruieste sanatate si hrana.

Apoi Allah le descrie paguba si nechibzuinta. Ei si-au pierdut religia, copiii si mintile. Dupa ce avusesera o judecata buna, au ajuns sa fie descrisi prin nechibzuinta care duce la pierzanie si ratacire.

Au oprit ceea ce Allah le daruise ca mila si hrana. Au tagaduit binecuvantarea Domnului lor si nici macar nu s-au oprit aici, ci au declarat-o oprita, desi ea era cu desavarsire ingaduita. Toate acestea sunt nascociri impotriva lui Allah si minciuna oricarui necredincios incapatanat. Ei au mers departe in ratacire si nu au fost calauziti in nicio treaba a lor.