Al-An'am · 6:13–20

Versetele 13 la 20

Aceasta sura binecuvantata cuprinde statornicirea tawhidului prin toate dovezile rationale si revelate. Aproape intreaga sura vorbeste despre tawhid si ii combate pe politeistii care nu cred in Allah si in Trimisul Sau, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa. In aceste versete, Allah aminteste dovezile prin care calauzirea devine limpede, iar argumentele politeistilor sunt zdrobite.

Lui, Preainaltul, Ii apartine tot ceea ce salasluieste noaptea si ziua: oameni, jinni, ingeri, animale si lucruri neinsufletite. Toate sunt fapturi si robi ai Sai, supuse Domnului lor Maret, Biruitor si Stapanitor. Oare este drept, potrivit judecatii sanatoase sau vreunui text revelat, ca unul dintre acesti robi sa adore o faptura care nu-i poate aduce folos si nu poate indeparta raul, parasind adorarea Creatorului, Carmuitorului si Stapanului, Care Singur poate aduce folos si rau?

Mintile sanatoase si firea dreapta cheama la sinceritate in adorare, iubire, teama si speranta fata de Allah Singur, Domnul lumilor. El este „Cel care aude totul”, toate glasurile, in toate limbile si pentru toate nevoile, si este „Atotstiutorul”, Care stie ceea ce a fost si ceea ce va fi, precum si ceea ce nu va fi si cum ar fi fost daca s-ar fi petrecut. El cunoaste cele vazute si cele ascunse.

„Spune” politeistilor: „Sa iau eu alt ocrotitor in afara de Allah” dintre aceste fapturi neputincioase, ca sa ma sprijine si sa ma ajute? Nu voi lua alt ocrotitor in afara de El, fiindca El este Creatorul cerurilor si al pamantului, Cel care le-a adus la existenta si le carmuieste. „Cel care hraneste si nu este hranit” da hrana intregii creatii si nu are nevoie de nimic de la fapturi. Cum as lua alt ocrotitor in afara Creatorului, Daruitorului de hrana, Celui lipsit de orice nevoie si vrednic de toata lauda?

„Mi s-a poruncit sa fiu primul dintre cei care se supun”, implinind tawhidul, supunandu-ma si ascultand. Mie imi revine, mai mult decat altora, sa implinesc poruncile Domnului meu. Totodata mi s-a poruncit: „sa nu fii dintre cei care Ii fac asociati”, nici in credinta lor, nici in insotirea si adunarile lor. Aceasta este cea mai mare dintre obligatiile mele.

„Ma tem, daca nu ascult de Domnul meu, de pedeapsa unei Zile marete.” Pacatul shirkului aduce ramanerea vesnica in Foc si mania Celui Atotputernic. Acea Zi este cea de a carei pedeapsa trebuie sa se teama omul. Cel indepartat de pedeapsa ei este cel cu adevarat miluit si izbavit, iar cel care nu este izbavit este nefericit si pierdut.

O alta dovada a tawhidului este ca Allah Singur indeparteaza necazul si aduce binele si usurarea. Daca El te atinge cu saracie, boala, greutate, mahnire, neliniste sau alt rau, nimeni in afara de El nu-l poate indeparta. Iar daca te atinge cu bine, El are putere asupra tuturor lucrurilor. El Singur aduce folosul si raul, de aceea Singur merita adorarea si supunerea.

„El este Biruitor deasupra robilor Sai”: nimeni nu se misca si nu ramane nemiscat decat prin voia Lui. Nici regii si nici altcineva nu pot iesi din stapanirea si puterea Sa, ci toti sunt carmuiti si supusi. Pentru ca El este Biruitorul, iar ceilalti sunt biruiti, El Singur este vrednic de adorare. El este „Preainteleptul” in porunci si interdictii, in rasplata si pedeapsa, in creare si predestinare, si „Cunoscatorul deplin”, Care stie tainele inimilor si cele mai subtile lucruri. Toate acestea sunt dovezi ale tawhidului.

Dupa ce calea calauzirii a fost lamurita, spune-le: „A cui marturie este cea mai mare” in privinta acestui adevar maret? „Allah este Martor intre mine si voi.” Nicio marturie nu este mai mare decat marturia Lui. El marturiseste pentru Trimisul Sau prin aprobarea si faptele Sale, il sprijina in ceea ce le spune si confirma sinceritatea lui, asa cum a spus: „Daca ar fi nascocit pe seama Noastra vreun cuvant, l-am fi apucat cu putere de mana dreapta, apoi i-am fi taiat aorta.”

Allah este Preaintelept si Atotputernic. Intelepciunea si puterea Sa nu se potrivesc cu ingaduirea unui mincinos care pretinde ca Allah l-a trimis, desi El nu l-a trimis, ca Allah i-a poruncit sa-i cheme pe oameni, desi El nu i-a poruncit, si ca Allah i-a ingaduit sangele, averile si femeile celor care i se impotrivesc. Nu s-ar potrivi ca Allah sa-l lase sa continue si, in acelasi timp, sa-i confirme spusele prin ingaduinta si faptele Sale, sa-l sprijine cu minuni stralucite si semne vadite, sa-l ajute si sa-i lase fara ajutor pe cei care i se impotrivesc si ii sunt dusmani. Ce marturie ar putea fi mai mare?

„Acest Coran mi-a fost revelat pentru ca prin el sa va avertizez pe voi si pe oricine la care ajunge el.” Allah a revelat Coranul pentru folosul si binele vostru, ca sa fiti avertizati de pedeapsa dureroasa. Avertizarea cuprinde indemn si infricosare si lamureste faptele si cuvintele, vazute si ascunse, prin care omul se fereste de pedeapsa. Coranul ii avertizeaza pe primii sai ascultatori si pe toti cei la care va ajunge pana in Ziua Invierii; in el sunt lamurite toate adevarurile privitoare la Allah de care oamenii au nevoie.

Dupa ce Si-a aratat marturia, cea mai mare marturie asupra tawhidului, Allah spune celor care se impotrivesc Cuvantului Sau si ii tagaduiesc pe trimisi: „Marturisiti voi cu adevarat ca alaturi de Allah sunt alte dumnezeiri?” Daca ei marturisesc aceasta, tu sa nu marturisesti impreuna cu ei.

Aici este contrastul dintre marturia Celui mai sincer dintre cei care vorbesc, Domnul lumilor, impreuna cu marturia celei mai alese dintre fapturile Sale, sprijinita de dovezi hotaratoare si argumente puternice asupra faptului ca Allah este Unul, fara asociat, si marturia politeistilor care si-au pierdut judecata, si-au incurcat religia, si-au stricat moravurile si s-au facut de ras inaintea celor cu minte. Marturia lor contrazice chiar firea lor sanatoasa, iar afirmatiile prin care incearca sa dovedeasca existenta altor dumnezeiri alaturi de Allah se contrazic intre ele. Pozitia lor nu se sprijina nici macar pe o urma de dovada aparenta, cu atat mai putin pe argumente temeinice.

Alege pentru tine, daca ai judecata, pe care dintre cele doua marturii o vei urma. Noi alegem ceea ce Allah a ales pentru Profetul Sau, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, a carui pilda ne-a poruncit sa o urmam: „El este numai o singura Dumnezeire”, Unicul, iar nimeni in afara de El nu merita adorarea, caci El Singur creeaza si carmuieste. „Iar eu sunt nevinovat de ceea ce Ii asociati”, dintre idoli, rivali si orice lucru asezat alaturi de Allah. Acesta este adevarul tawhidului: afirmarea dumnezeirii lui Allah si negarea ei pentru tot ceea ce este in afara Lui.

Dupa marturia Sa si a Trimisului Sau pentru tawhid si dupa aratarea neputintei marturiei politeistilor, Allah spune ca Oamenii Cartii, iudeii si crestinii, „il cunosc”, adica recunosc adevarul tawhidului, „asa cum isi cunosc fiii”, fara nicio indoiala, mai ales ca fiii raman de obicei alaturi de tatii lor.

Este posibil ca pronumele sa se refere la Trimisul Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa: Oamenii Cartii nu se indoiesc de adevarul mesajului sau, fiindca la ei se afla vestiri care anunta venirea lui si o descriere ce i se potriveste lui si nimanui altuia. Cele doua intelesuri sunt legate intre ele. „Cei care si-au pierdut propriile suflete” au ratat scopul pentru care au fost creati, credinta si tawhidul, si s-au lipsit de harul Stapanului Preaslavit. Ei nu cred; sa nu intrebi despre pierderea si urmarile rele care ii asteapta.