Al-An'am · 6:109–111

Versetele 109 la 111

Sura al Anam

Versetele 111 la 165

Comentariul versetelor 109 la 111

Politeistii care il tagaduiau pe Trimisul Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, jurau pe Allah cu cele mai puternice juraminte si se straduiau sa le intareasca: daca le-ar veni un semn care sa dovedeasca adevarul spuselor lui Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, ar crede in el. Cuvintele lor nu urmareau calauzirea, ci voiau sa raspunda obiectiilor ridicate impotriva lor si sa respinga definitiv mesajul adus de Trimis.

Allah il sprijinise deja pe Trimisul Sau, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, prin semne si dovezi a caror cercetare nu lasa nicio indoiala asupra adevarului mesajului. Dupa acestea, cererea lor de noi semne era numai incapatanare si nu merita raspuns; putea fi chiar mai bine pentru ei ca ea sa nu fie implinita. Randuiala lui Allah pentru cei care cer semne de la trimisii lor, apoi nu cred cand semnele vin, este grabirea pedepsei.

De aceea Allah spune: „Spune: Semnele sunt numai la Allah.” El le trimite cand voieste si le opreste cand voieste; eu nu am nicio putere asupra lor. Cererea pe care mi-o adresati este nedreapta, fiindca cereti de la mine ceva ce nu se afla in stapanirea mea. Puteti insa sa cereti lamurirea si confirmarea mesajului pe care vi l-am adus, iar acestea au avut deja loc.

Chiar daca semnele ar veni, nu este sigur ca le-ar crede. De obicei, oamenii cu o asemenea purtare nu cred. „Dar ce va face pe voi sa stiti ca, daca le-ar veni, ei tot nu ar crede?”

„Noi le vom intoarce inimile si privirile, asa cum n-au crezut in el prima data, si ii vom lasa sa rataceasca orbeste in nelegiuirea lor.” Daca nu cred la prima venire a Trimisului si dupa statornicirea dovezii asupra lor, Allah ii pedepseste intorcandu-le inimile, impiedicandu-i de la credinta si necalauzindu-i spre calea cea dreapta.

Aceasta vine din dreptatea si intelepciunea lui Allah fata de robi, fiindca ei si-au atras-o singuri. El le-a deschis poarta, dar nu au intrat, si le-a aratat calea, dar nu au urmat-o. Daca dupa aceea sunt lipsiti de calauzire, aceasta se potriveste starii lor.

Tot astfel, a lega credinta doar de vointa lor, fara a se bizui pe Allah, este una dintre cele mai mari greseli. Chiar daca le-ar veni semne uriase, precum coborarea ingerilor care sa marturiseasca pentru mesajul Trimisului, vorbirea mortilor si invierea lor dupa moarte, si chiar daca toate lucrurile ar fi adunate inaintea lor ca sa le vorbeasca pe fata si nemijlocit despre adevarul adus de Trimis, tot nu ar crede daca Allah nu ar voi aceasta. Cei mai multi sunt nestiutori si isi leaga credinta numai de venirea semnelor.

Mintea si stiinta cer ca omul sa urmareasca adevarul, sa-l caute prin caile pe care Allah le-a lamurit, sa lucreze dupa el si sa ceara ajutorul Domnului sau. Nu trebuie sa se bizuie pe sine si pe puterea sa si nici sa ceara semne din care nu vine niciun folos.