Al-An'am · 6:100–104

Versetele 100 la 104

Allah spune ca, in pofida bunatatii Sale fata de robi si a faptului ca le face cunoscute semnele si argumentele Sale vadite, politeistii dintre Quraysh si altii Ii atribuie partasi. Ei ii adora pe djinni si pe ingeri, care sunt creaturi ale lui Allah si nu au nicio insusire a Stapanirii ori a dumnezeirii. I-au facut partasi Celui Caruia Ii apartin crearea si porunca si Care revarsa toate binecuvantarile si indeparteaza toate nenorocirile.

Tot astfel, politeistii I-au nascocit lui Allah fii si fiice, fara vreo stiinta. Cine este mai nedrept decat cel care spune despre Allah ceva fara sa stie si Ii atribuie cea mai mare lipsa de care trebuie sa fie mai presus? De aceea Allah Se declara mai presus de nascocirile lor: „Slava Lui! El este mai presus de ceea ce-I atribuie.” El are toata desavarsirea si este mai presus de orice lipsa, vatamare si cusur.

„El este Facatorul cerurilor si al pamantului”: le-a creat si le-a alcatuit fara vreun model anterior, cu cea mai buna randuiala si forma, fara ca mintile oamenilor intelepti sa-si poata inchipui ceva asemenea. Nu are niciun partas in crearea lor. „Cum sa aiba El un fiu, cand nu are sotie?” Cum ar putea avea fiu, cand El este Dumnezeul, Stapanul, Cel de care toate fapturile au nevoie, Care nu are sotie si nu are nevoie de fapturile Sale? Toate fapturile sunt sarace si au nevoie de El in toate starile lor. Fiul trebuie sa fie din acelasi neam cu tatal sau, dar Allah este Creatorul tuturor lucrurilor si nimic dintre fapturi nu-I seamana in niciun chip.

Pentru ca a amintit crearea tuturor lucrurilor, Allah a pomenit stiinta Sa care le cuprinde: „El a creat toate lucrurile si este Atotstiutor.” Stiinta Sa despre fapturi este confirmata prin dovada rationala a creatiei si prin randuiala desavarsita si alcatuirea minunata pe care acestea le cuprind; toate acestea arata intinderea stiintei Creatorului si desavarsirea intelepciunii Sale. Allah spune: „Oare nu stie Cel care a creat, El, Cel Bland si Binecunoscator?” (al-Mulk 67:14) si: „El este Creatorul, Atotstiutor.” (Ya Sin 36:81)

„Acesta este Allah, Domnul vostru”, adica Cel care a creat si a randuit este Allah, Domnul vostru, Singurul vrednic de adorare, Caruia I se cuvin smerenia si iubirea desavarsite, Domnul care hraneste toate fapturile prin binecuvantarile Sale si indeparteaza de ele feluritele nenorociri. „Nu exista alta dumnezeire in afara Lui, Creatorul tuturor lucrurilor; asadar, adorati-L!” Daca s-a statornicit ca numai El este Allah si ca nu exista alta dumnezeire, daruiti-I toate felurile de adorare, impliniti-le numai pentru El si cautati prin ele Fata Sa. Acesta este scopul pentru care au fost create fapturile: „Nu i-am creat pe djinni si pe oameni decat ca sa Ma adore.”

„El este Ocrotitor peste toate lucrurile.” Toate lucrurile se afla sub ocrotirea si carmuirea lui Allah in ceea ce priveste crearea si randuirea. Este cunoscut ca lucrul incredintat unui ocrotitor va fi bine randuit si desavarsit pe masura ocrotitorului sau. Ocrotirea fapturilor nu este asemenea ocrotirii Creatorului: ocrotirea lor este o imputernicire primita, iar ocrotitorul ramane supus celui care l-a imputernicit. Ocrotirea lui Allah provine de la El Insusi si cuprinde stiinta desavarsita, buna carmuire, bunatatea si dreptatea. Nimeni nu-I poate gasi vreo greseala ori lipsa in creatie si carmuire.

Faptul ca Allah este Ocrotitor arata ca El S-a angajat sa lamureasca religia si sa o pazeasca de indoieli si schimbari si ca-i ocroteste pe credinciosi, ferindu-i de ceea ce le-ar inlatura credinta si religia.

„Privirile nu-L pot cuprinde”, din pricina maretiei, maiestatii si desavarsirii Sale. Privirile Il pot vedea si se pot bucura privind la Fata Sa cea nobila, insa negarea cuprinderii nu inseamna negarea vederii, ci o confirma prin subinteles. Negarea cuprinderii, care este un aspect mai restrans decat vederea insasi, arata ca vederea este afirmata. Daca ar fi voit sa nege vederea, ar fi spus: „Privirile nu-L vad” sau ceva asemanator. Versetul nu este o dovada pentru cei care neaga Atributele si neaga faptul ca credinciosii Il vor vedea pe Domnul lor in Viata de Apoi, ci dovedeste contrariul spuselor lor.

„Dar El cuprinde toate privirile.” Stiinta Sa cuprinde lucrurile vazute si ascunse, auzul Sau cuprinde toate sunetele tainuite si rostite, iar vederea Sa cuprinde toate lucrurile mici si mari. „El este Cel Bland si Binecunoscator”: stiinta si cunoasterea Sa sunt atat de fine, incat cuprind tainele, lucrurile ascunse, gandurile launtrice si adancurile inimilor.

Din blandetea Sa face ca robul sa ajunga la lucrurile de care are nevoie in religie si il conduce la ele pe cai de care omul nu-si da seama si pentru care nu s-a straduit. Il duce la fericirea vesnica si izbanda necurmata pe cai la care nu s-a gandit. El poate sa-i randuiasca lucruri pe care robul le uraste si de care sufera, pana cand acesta Il cheama pe Allah sa le indeparteze, fiindca Allah stie ca religia lui se indreapta prin ele si ca desavarsirea sa depinde de ele. Slava Celui Bland, Indurator cu credinciosii!

„V-au venit dovezi limpezi de la Domnul vostru.” Dupa ce a amintit semnele si dovezile vadite, Allah atrage atentia asupra lor si arata ca rezultatul calauzirii ori al ratacirii se intoarce asupra omului. Dovezile sunt semne care arata adevarul si il fac limpede ca lumina soarelui, prin elocventa si claritatea lor si prin intelesurile marete si realitatile frumoase pe care le cuprind. Ele vin de la Domnul care da fapturilor Sale binecuvantari vazute si ascunse, iar cea mai de seama dintre ele este talcuirea semnelor si lamurirea lucrurilor neclare.

„Cine vede o face spre binele sau”, adica cine ia aminte la acele semne, desprinde invatatura din ele si lucreaza potrivit cerintelor lor o face pentru sine, fiindca Allah este Cel lipsit de orice nevoie si Vrednic de lauda. „Iar cine este orb” fata de ele, desi i s-au aratat, nu ia aminte desi a fost avertizat si nu se supune adevarului dupa ce i-a fost facut limpede, isi face rau numai lui.

„Eu nu sunt pazitor asupra voastra”, spune Trimisul, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa. Nu sunt insarcinat sa va pazesc faptele si sa le numar neincetat; datoria mea este numai transmiterea limpede a mesajului. Mi-am implinit datoria si v-am transmis ceea ce mi-a fost revelat; in afara de aceasta nu mai am alta insarcinare.