Al-Mujadila · 58:8–9

Versetele 8 la 9

Vorbirea in taina este discutia tainuita intre doi sau mai multi. Ea poate fi despre bine si poate fi despre rau. Allah le-a poruncit credinciosilor sa vorbeasca in taina despre bine, un nume care cuprinde orice bine, orice ascultare si orice implinire a drepturilor lui Allah si ale robilor Sai, si despre teama de Allah, care aici este un nume ce cuprinde parasirea tuturor lucrurilor oprite si a pacatelor. Credinciosul implineste aceasta porunca dumnezeiasca; de aceea nu-l gasesti vorbind in taina sau rostind decat ceea ce il apropie de Allah si il indeparteaza de mania Lui. Nelegiuitul, in schimb, trateaza cu usurinta porunca lui Allah si vorbeste in taina despre pacat, nedreptate si neascultare fata de Trimis, asemenea fatarnicilor, a caror obisnuinta si purtare fata de Trimis, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, erau acestea.

Allah Preainaltul a spus: „Cand vin la tine, te saluta cu un salut cu care Allah nu te-a salutat”, adica se poarta necuviincios in salutul pe care ti-l adreseaza. „Si isi spun in sinea lor”: isi tainuiesc acele vorbe pe care Cunoscatorul celor nevazute si al celor vazute le-a pomenit despre ei: „De ce nu ne pedepseste Allah pentru ceea ce spunem?”¹ Sensul este ca ei trateaza cu usurinta acest lucru si se folosesc de faptul ca pedeapsa nu le este grabita drept dovada ca vorbele lor nu sunt oprite. Allah Preainaltul a spus, aratand ca El da ragaz, dar nu neglijeaza: „Le este de ajuns Gheena, in care vor arde. Si ce rau loc de intoarcere!” Adica le ajunge Gheena, care aduna asupra lor orice pedeapsa si nenorocire, ii inconjoara si in care vor fi chinuiti. Si ce rau loc de intoarcere!

Cei pomeniti aici sunt fie niste fatarnici care arata in afara credinta si i se adreseaza Trimisului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, cu aceste vorbe, lasand impresia ca au urmarit un bine, desi mint in aceasta privinta; fie niste oameni ai Cartii care, atunci cand il salutau pe Trimisul lui Allah, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, spuneau: „As-samu alayka, ya Muhammad”, intelegand prin aceasta: „Moartea sa fie asupra ta, Muhammad!”²