Al-Mujadila · 58:14–19

Versetele 14 la 19

In versetele 14-15, Allah Preainaltul vesteste uratenia starii fatarnicilor care ii iau drept aliati pe necredinciosii dintre iudei, crestini si altii asupra carora Allah S-a maniat si care au avut din plin parte de blestemul Lui. Ei nu sunt nici dintre credinciosi, nici dintre necredinciosi: „Sovaind intre acestea, nici cu acestia, nici cu aceia.” Nu sunt credinciosi deopotriva in afara si inlauntru, deoarece inlauntrul lor este alaturi de necredinciosi; si nu sunt nici cu necredinciosii deopotriva in afara si inlauntru, deoarece in afara sunt cu credinciosii. Aceasta este insusirea pe care Allah le-a dat-o. Cu toate acestea, ei jura tocmai contrariul, care este minciuna: jura ca sunt credinciosi, desi nu sunt credinciosi.⁴ Rasplata acestor tradatori, nelegiuiti si mincinosi este ca Allah le-a pregatit o pedeapsa aspra, a carei masura nu poate fi cuprinsa si a carei infatisare nu poate fi cunoscuta. „Rele sunt cele pe care le savarseau”, pentru ca au facut ceea ce Il manie pe Allah si aduce asupra lor pedeapsa si blestemul.

„Si-au luat juramintele drept scut” (versetul 16), adica drept pavaza si aparare prin care se feresc de mustrarea lui Allah, a Trimisului Sau si a credinciosilor. Din aceasta pricina, ei s-au abatut pe ei insisi si i-au abatut pe altii de la calea lui Allah, care este drumul pe care cine merge ajunge in Gradinile Fericirii. Iar cel care se abate de la el nu mai are decat drumul care duce la Iad. „Ei vor avea o pedeapsa umilitoare”: pentru ca s-au semetit fata de credinta in Allah si supunerea fata de semnele Sale, El i-a injosit prin pedeapsa vesnica, ce nu le va fi usurata nici macar pentru o clipa si in care nu li se va da ragaz.

„Nici averile lor, nici copiii lor nu le vor folosi cu nimic in fata lui Allah” (versetul 17): nu vor indeparta de la ei nimic din pedeapsa si nu le vor aduce nicio parte de rasplata. „Ei sunt locuitorii Focului”, cei legati de el, care nu vor iesi din el, „si vor ramane vesnic in el”.

Cine isi traieste viata intr-o anumita stare moare in ea. Asa cum fatarnicii ii amageau pe credinciosi in lumea aceasta si le jurau ca sunt credinciosi, tot astfel, in Ziua Invierii, cand Allah ii va invia pe toti, ei Ii vor jura lui Allah asa cum le-au jurat credinciosilor. Vor socoti, prin juramantul lor, „ca se sprijina pe ceva”, deoarece necredinta, fatarnicia si credintele lor desarte au continuat sa se inradacineze in mintile lor, putin cate putin, pana cand i-au amagit. Au crezut ca se sprijina pe ceva care are insemnatate si de care se leaga rasplata, insa ei mint in aceasta. Este cunoscut ca minciuna nu poate trece drept adevar inaintea Cunoscatorului celor nevazute si al celor vazute.

Ceea ce li s-a intamplat vine din faptul ca Seitan i-a luat in stapanire, a pus mana pe ei, le-a infrumusetat faptele si i-a facut sa uite pomenirea lui Allah. El este dusmanul vadit, care nu le doreste decat raul: „El isi cheama tabara numai pentru ca ei sa fie dintre locuitorii Focului aprins.” „Ei sunt tabara lui Seitan. Si tabara lui Seitan este cea pierzatoare”: cei care si-au pierdut religia, viata lumeasca, propriile suflete si familiile.