Al-Mujadila · 58:12–13

Versetele 12 la 13

Allah Preainaltul le porunceste credinciosilor sa dea milostenie inainte de a vorbi intre patru ochi cu Trimisul Sau Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, pentru a-i educa, a-i invata si pentru cinstirea Trimisului. Aceasta cinstire este mai buna pentru credinciosi si mai curata: prin ea sporesc binele si rasplata voastra si dobanditi curatarea de intinari, printre care se afla lipsa de respect fata de Trimis si lipsa bunei purtari fata de el, prin inmultirea discutiilor intre patru ochi care nu aduc niciun rod. Daca omului i se porunceste sa dea milostenie inainte de a-i vorbi intre patru ochi, aceasta devine o masura care il deosebeste pe cel dornic de stiinta si de bine: lui nu-i pasa de milostenia pe care o da. Cat despre cel care nu are ravna si nici dorinta de bine, ci urmareste doar sa vorbeasca mult, el se opreste astfel de la ceea ce il impovareaza pe Trimis. Aceasta il priveste pe cel care are mijloace pentru milostenie. In ceea ce-l priveste pe cel care nu are mijloace, Allah nu l-a pus la stramtoare, ci l-a iertat, l-a scutit si i-a ingaduit discutia intre patru ochi fara a da mai inainte o milostenie pe care nu o poate da.

Apoi, in versetul 13, atunci cand Allah, Binecuvantat si Preainalt, a vazut teama credinciosilor si greutatea pe care le-o aducea milostenia la fiecare discutie intre patru ochi, le-a usurat lucrul si nu i-a tras la raspundere pentru parasirea milosteniei dinaintea discutiei. Cinstirea si respectul fata de Trimis au ramas insa in vigoare si nu au fost abrogate, deoarece aceasta randuiala face parte dintre cele prescrise pentru un alt scop, nefiind urmarita pentru ea insasi. Scopul era buna purtare fata de Trimis si cinstirea lui. Allah Preainaltul le-a poruncit sa implineasca marile porunci urmarite pentru ele insele si a spus: „De vreme ce nu ati facut-o”, adica nu v-a fost usor sa dati milostenia. Dar numai acest fapt nu este de ajuns, caci nu este o conditie a poruncii ca ea sa-i fie usoara robului. De aceea a legat-o de cuvintele Sale: „Iar Allah v-a iertat”, adica v-a iertat aceasta. „Atunci impliniti Rugaciunea”, cu stalpii, conditiile, toate hotarele si indatoririle ei, „dati dania” obligatorie din averile voastre celor indreptatiti sa o primeasca.

Aceste doua acte de adorare sunt temeiul adorarii trupesti si al celei prin avere. Cine le implineste asa cum cere Legea a implinit drepturile lui Allah si drepturile robilor Sai. De aceea a spus dupa ele: „Si ascultati de Allah si de Trimisul Sau.” Aceasta este cea mai cuprinzatoare dintre porunci. Ea cuprinde ascultarea fata de Allah si ascultarea fata de Trimisul Sau prin implinirea poruncilor lor, ferirea de cele oprite de ei, credinta in cele vestite de ei si oprirea la hotarele Legii. Ceea ce conteaza in acestea este sinceritatea si buna implinire. De aceea a spus: „Si Allah este Bine Stiutor a ceea ce faceti.” Allah Preainaltul le cunoaste faptele si felul in care au fost savarsite si ii rasplateste potrivit stiintei Sale despre ceea ce este in piepturile lor.