Al-Hadid · 57:25–27

Versetele 25 la 27

Allah Preainaltul spune: „Noi i-am trimis pe trimisii Nostri cu dovezi limpezi”, adica dovezile, marturiile si semnele care arata adevarul si caracterul drept al celor aduse de ei. „Si am pogorat impreuna cu ei Cartea”: acesta este un nume de categorie, care cuprinde toate cartile pogorate de Allah pentru calauzirea fapturilor si indrumarea lor catre ceea ce le foloseste in religia si in viata lor lumeasca. „Si Balanta”: ea este dreptatea in vorbe si in fapte. Religia cu care au venit trimisii este in intregime dreptate si echitate: in porunci si interdictii, in raporturile dintre oameni, in materie de infractiuni, in talion si pedepse prescrise, in mosteniri si in celelalte randuieli. Aceasta este „pentru ca oamenii sa statorniceasca dreptatea”, implinind religia lui Allah si dobandindu-si foloasele, care nu pot fi cuprinse si numarate. Aici este o dovada ca trimisii sunt in acord asupra temeliei Legii, anume statornicirea dreptatii, chiar daca formele dreptatii difera dupa vremuri si imprejurari.

„Si am pogorat fierul, in care se afla o mare putere”: in uneltele de razboi, precum armele, armurile si altele. „Si foloase pentru oameni”: folosul lui vazut in feluritele mestesuguri, meserii, vase si unelte de arat, pana intr-atat incat cu greu se gaseste vreun lucru care sa nu aiba nevoie de fier. „Pentru ca Allah sa-i faca cunoscuti pe cei care Il sprijina pe El si pe trimisii Sai fara sa-L vada”: adica pentru a pune la incercare, prin Cartea si fierul pe care le-a pogorat, si pentru a se arata cine Il sprijina si ii sprijina pe trimisii Sai in starea in care cele nevazute raman ascunse. Aceasta este starea in care credinta foloseste, inainte de vederea celor nevazute, cand credinta nu mai foloseste, deoarece atunci ea devine de neocolit. „Allah este Puternic, Maret”: nimic nu Ii este cu neputinta si nimeni nu poate scapa puterii Sale. Din puterea si maretia Sa este faptul ca a pogorat fierul din care se fac uneltele puternice. Din puterea si maretia Sa este si faptul ca poate sa-Si biruie dusmanii, insa El ii incearca pe apropiatii Sai prin dusmanii Sai, pentru a-i face cunoscuti pe cei care Il sprijina fara sa-L vada.

Allah Preainaltul a alaturat in acest loc Cartea si fierul, deoarece prin aceste doua lucruri El sprijina religia Sa si inalta Cuvantul Sau: prin Cartea in care se afla argumentul si dovada si prin sabia care aduce sprijin cu ingaduinta lui Allah. Ambele se intemeiaza pe dreptate si echitate, ceea ce arata intelepciunea Creatorului, desavarsirea Lui si desavarsirea Legii pe care a randuit-o prin glasul trimisilor Sai.

Dupa ce a pomenit profetia profetilor in general, in versetul 26 i-a pomenit dintre alesii lor pe cei doi profeti nobili, Nuh si Ibrahim, in ai caror urmasi Allah a randuit profetia si Cartea. A spus: „Noi i-am trimis pe Nuh si pe Ibrahim si am randuit in urmasii lor profetia si Cartea.” Adica profetii de mai inainte si cei de mai tarziu sunt cu totii dintre urmasii lui Nuh si ai lui Ibrahim, pacea fie asupra lor. Tot astfel, toate Cartile au fost pogorate asupra urmasilor acestor doi profeti nobili. „Unii dintre ei”, adica dintre cei la care i-am trimis pe trimisi, „sunt calauziti” prin chemarea acestora, se supun poruncii lor si urmeaza calauzirea lor. „Dar multi dintre ei sunt nelegiuiti”, adica ies din ascultarea fata de Allah si fata de trimisii Sai, asa cum a spus Preainaltul: „Si cei mai multi oameni nu vor fi credinciosi, oricat ti-ai dori tu.”

„Apoi am facut sa vina pe urmele lor trimisii Nostri” (versetul 27), adica i-am trimis unul dupa altul, „si l-am facut sa urmeze pe Isa, fiul Maryamei”. L-a pomenit in mod aparte pe Isa, pacea fie asupra sa, deoarece contextul vorbeste despre crestinii care pretind ca il urmeaza pe Isa. „I-am dat Evanghelia”, care este una dintre Cartile alese ale lui Allah. „Si am pus in inimile celor care l-au urmat” pe Isa „blandete si indurare”, asa cum a spus Preainaltul: „Vei gasi ca cei mai aprigi oameni in dusmanie fata de cei care cred sunt iudeii si cei care Ii fac asociati; si vei gasi ca cei mai apropiati in dragoste de cei care cred sunt aceia care spun: Noi suntem crestini. Aceasta deoarece printre ei sunt preoti si calugari si pentru ca ei nu se trufesc...” De aceea crestinii aveau inimi mai blande decat ceilalti atunci cand urmau Legea lui Isa, pacea fie asupra sa.

„Cat despre monahism, ei l-au nascocit”: monahismul inseamna adorare. Ei au nascocit de la ei o forma de adorare, si-au impus-o si s-au obligat la indatoriri pe care Allah nu li le-a prescris si nu le-a facut obligatorii. Ei insisi s-au legat de ele din proprie initiativa, urmarind prin aceasta multumirea lui Allah. Cu toate acestea, „nu l-au respectat asa cum se cuvenea”, adica nu l-au implinit si nu i-au dat drepturile cuvenite. Au avut, asadar, lipsuri din doua privinte: din pricina nascocirii lui si din pricina neimplinirii a ceea ce isi facusera ei insisi obligatoriu. Aceasta este starea care predomina la ei. Printre ei se afla insa si oameni statornici in porunca lui Allah. De aceea a spus: „Le-am dat celor dintre ei care au crezut rasplata lor”, adica acelora care au crezut in Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, impreuna cu credinta lor in Isa. Allah i-a daruit fiecaruia potrivit credintei sale. „Dar multi dintre ei sunt nelegiuiti.”