Al-Hadid · 57:22–24

Versetele 22 la 24

Allah Preainaltul spune, vestind cuprinderea deplina a hotararii si a sortii randuite de El: „Nicio nenorocire nu se abate asupra pamantului si nici asupra voastra”. Aceasta cuprinde toate cele care le sunt sortite fapturilor, bune sau rele. Toate au fost scrise in Tabla Pastrata, cele mici si cele mari deopotriva. Acesta este un lucru maret, pe care mintile nu-l pot cuprinde si in fata caruia inimile celor cu pricepere raman uimite; insa pentru Allah el este usor.

Allah i-a instiintat pe robii Sai despre aceasta pentru ca acest temei sa se aseze in ei si pentru ca, pe el, sa cladeasca felul in care primesc binele si raul ce li se intampla. Astfel, sa nu se mahneasca si sa nu se intristeze pentru ceea ce le-a scapat dintre lucrurile spre care nazuiau si pe care si le doreau, stiind ca acestea sunt scrise in Tabla Pastrata si trebuie sa se implineasca si sa aiba loc, fara sa existe vreo cale de a le impiedica. Tot astfel, sa nu se bucure cu trufie si semetie pentru ceea ce Allah le-a daruit, stiind ca nu au dobandit acele lucruri prin puterea si forta lor, ci numai prin harul si binefacerea lui Allah. Asadar, sa se preocupe de multumirea fata de Cel care a daruit binefacerile si a inlaturat necazurile. De aceea a spus: „Si Allah nu iubeste pe niciun ingamfat laudaros”, adica pe cel trufas, aspru, plin de sine, care se lauda cu binefacerile lui Allah si si le atribuie siesi, iar acestea il fac sa intreaca masura si il abat. Asa cum a spus Preainaltul: „Apoi, cand ii daruim o binefacere din partea Noastra, spune: Mi s-a dat aceasta numai datorita unei stiinte. Ba ea este o incercare.”

„Cei care sunt zgarciti si le poruncesc oamenilor zgarcenia”: ei aduna cele doua lucruri vrednice de mustrare, fiecare dintre ele fiind, de unul singur, un rau indeajuns de mare: zgarcenia, care inseamna neimplinirea drepturilor care trebuie indeplinite, si poruncirea acesteia oamenilor. Nu le-a ajuns propria zgarcenie, ci le-au poruncit-o si oamenilor si i-au indemnat la aceasta purtare vrednica de mustrare prin vorbele si faptele lor. Aceasta vine din indepartarea lor de ascultarea fata de Domnul lor si din intoarcerea spatelui fata de ea. „Iar cine intoarce spatele” ascultarii fata de Allah nu-si face rau decat siesi si nu-I poate dauna cu nimic lui Allah. „Allah este Cel Bogat, Vrednic de Lauda”: bogatia Sa desavarsita este nedespartita de Fiinta Sa; a Lui este stapanirea cerurilor si a pamantului si El este Cel care ii imbogateste pe robii Sai si le daruieste avutii. El este Vrednicul de Lauda, Caruia Ii apartin toate numele frumoase, toate insusirile desavarsite si toate faptele frumoase pentru care merita sa fie laudat, preamarit si slavit.