Al-Waqi'ah · 56:75–87

Versetele 75 la 87

In versetele 75-76, Allah Preainaltul jura pe stele si pe locurile lor, adica pe locurile in care ele coboara la apus si pe evenimentele pe care Allah le aduce la existenta in acele momente, care arata maretia, slava si unicitatea Sa. Apoi a aratat maretia lucrului pe care a jurat si a spus: „Si acesta, daca ati sti, este un juramant maret.” Juramantul este maret deoarece in stele, in mersul lor si in apusul lor se afla semne si invataminte care nu pot fi numarate.

Cat despre lucrul pentru care este facut juramantul (versetul 77), acesta este adevarul Coranului si faptul ca el este adevar fara indoiala si fara incertitudine care sa-l atinga. El este „nobil”, adica bogat in bine si imbelsugat in stiinta. Orice bine si orice stiinta se dobandesc si se desprind din Cartea lui Allah.

„Intr-o Carte bine pazita” (versetul 78), adica ascunsa de ochii fapturilor. Aceasta Carte bine pazita este Tabla Pastrata. Cu alte cuvinte, acest Coran este scris in Tabla Pastrata, cinstit la Allah si la ingerii Sai din adunarea cea mai inalta.

Este cu putinta ca prin Cartea bine pazita sa fie avuta in vedere Cartea aflata in mainile ingerilor pe care Allah ii trimite cu revelatia si mesajele Sale si ca sensul sa fie acela ca El a tinut-o ascunsa de diavoli. Ei nu au nicio putere sa o schimbe, sa-i adauge ori sa-i scada ceva sau sa fure din auzirea ei.

„Pe care nu o ating decat cei curatiti” (versetul 79), adica nimeni nu atinge Coranul in afara ingerilor nobili, pe care Allah Preainaltul i-a curatit de vatamari, pacate si neajunsuri. Daca nu il ating decat cei curatiti si daca oamenii rai si diavolii nu au nici putinta, nici putere sa-l atinga, atunci versetul arata, prin implicatie, ca nu este ingaduit sa atinga Coranul decat cel curat, asa cum a venit in hadith. De aceea s-a spus ca versetul este o afirmatie cu sens de interdictie, adica: sa nu atinga Coranul decat cel curat.

„O pogorare de la Domnul lumilor” (versetul 80), adica acest Coran, descris prin aceste insusiri marete, este pogorat de Domnul lumilor, Cel care ii ingrijeste pe robii Sai prin binefacerile Sale religioase si lumesti. Cea mai mareata forma prin care i-a ingrijit este pogorarea acestui Coran, care cuprinde ceea ce le este de folos in ambele lumi. Prin el, Allah i-a miluit cu o mila pentru care robii nu pot aduce multumirea cuvenita. Ei au indatorirea sa-l urmeze, sa-l faca cunoscut, sa cheme la el si sa-l vesteasca deschis.⁷⁶

De aceea a spus, in versetul 81: „Oare faceti voi compromisuri in privinta acestei cuvantari?” Adica fata de aceasta Carte mareata si de aceasta aducere-aminte plina de intelepciune „faceti voi compromisuri”, ascunzand si mascand adevarul de teama fapturilor, a ocarilor si a limbilor lor? Aceasta nu se cuvine si nu este potrivit. Asemenea compromisuri s-ar putea intelege numai in privinta unei cuvantari de care nici cel ce o rosteste nu este sigur. Insa Coranul nobil este adevarul pe care nimeni nu-l infrunta fara sa fie invins si cu care nimeni nu se ridica fara sa fie deasupra altuia. In privinta lui nu se fac compromisuri si el nu se ascunde, ci este vestit si facut cunoscut.

Cuvintele Sale: „Si faceti din tagaduire rasplata pentru hrana care vi se daruieste?” (versetul 82) inseamna: raspundeti daruirii hranei de catre Allah prin tagaduire si nerecunostinta fata de binefacerea Lui. Spuneti: „Ne-a plouat datorita cutarei si cutarei stele” si atribuiti binefacerea altcuiva decat Celui care a daruit-o si a acordat-o. De ce nu I-ati multumit lui Allah pentru binefacerea pe care v-a pogorat-o, ca El sa va sporeasca din harul Sau? Tagaduirea si nerecunostinta duc la retragerea binefacerilor si la venirea pedepselor.⁷⁷

„De ce, atunci, cand sufletul ajunge la gat, iar voi, in acea clipa, priviti, si Noi suntem mai aproape de el decat voi, dar voi nu vedeti?” (versetele 83-85). Adica de ce, atunci cand sufletul ajunge la gat, in vreme ce voi il priviti pe cel aflat pe moarte in aceasta stare, desi Noi suntem mai aproape de el decat voi prin stiinta Noastra si prin ingerii Nostri, dar voi nu vedeti?

„De ce, daca nu veti fi trasi la socoteala” (versetele 86-87), adica daca pretindeti ca nu veti fi inviati, socotiti si rasplatiti, nu intoarceti sufletul in trupul lui, „daca sunteti sinceri”? Voi insiva recunoasteti ca sunteti neputinciosi sa-l readuceti la locul sau. Atunci, ori recunoasteti adevarul cu care a venit Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, ori va incapatanati, iar starea si raul sfarsitului vostru sunt astfel cunoscute.