Al-Waqi'ah · 56:71–74

Versetele 71 la 74

Aceasta binefacere (versetele 71-73) face parte dintre lucrurile de trebuinta de care fapturile nu se pot lipsi, caci oamenii au nevoie de ea in multe dintre treburile si nevoile lor. Allah le-a cerut sa recunoasca binefacerea focului pe care l-a pus in pomi si faptul ca fapturile nu sunt in stare sa faca sa creasca pomul lui. Allah Preainaltul l-a facut sa ia nastere din pomul verde, iar apoi el devine foc aprins dupa nevoia robilor. Cand nu mai au nevoie de el, il sting si il potolesc. „Noi l-am facut o aducere-aminte” pentru robi, despre binefacerea Domnului lor, si o amintire a focului Gheenei, pe care Allah l-a pregatit pentru cei neascultatori. El l-a facut un imbold prin care ii mana pe robii Sai catre salasul desfatarii. „Si un folos pentru cei aflati in tinuturi pustii”, adica pentru cei care se folosesc de el sau pentru calatori. Allah i-a pomenit indeosebi pe calatori deoarece folosul lor de pe urma focului este mai mare decat al altora. Poate ca pricina este ca aceasta lume, in intregime, este un salas al calatoriei, iar robul, din clipa in care se naste, este un calator catre Domnul sau. Allah a facut acest foc un folos pentru calatorii aflati in aceasta lume si o aducere-aminte pentru ei despre salasul statorniciei.

Dupa ce a aratat dintre binefacerile Sale ceea ce cere ca robii sa-L laude, sa-I multumeasca si sa-L adore, in versetul 74 le-a poruncit sa-L preamareasca si sa-L slaveasca. A spus: „Asadar, preamareste Numele Domnului tau, Cel Maret!” Adica declara-L pe Domnul tau Cel Maret mai presus de orice neajuns, pe Cel cu Numele si insusirile desavarsite, Cel cu multa binefacere si cu bunatate imbelsugata. Lauda-L cu inima, cu limba si cu madularele tale, caci El este vrednic de aceasta. El este Cel caruia I se cuvine sa I se multumeasca, fara nerecunostinta, sa fie pomenit, fara a fi uitat, si sa fie ascultat, fara neascultare.