Comentariul pasajului
Versetele 41 la 48
Textul arab și traducerea din volum
وَأَصْحَـٰبُ ٱلشِّمَالِ مَآ أَصْحَـٰبُ ٱلشِّمَالِ ﴿٤١﴾ فِى سَمُومٍ وَحَمِيمٍ ﴿٤٢﴾ وَظِلٍّ مِّن يَحْمُومٍ ﴿٤٣﴾ لَّا بَارِدٍ وَلَا كَرِيمٍ ﴿٤٤﴾ إِنَّهُمْ كَانُوا۟ قَبْلَ ذَٰلِكَ مُتْرَفِينَ ﴿٤٥﴾
41. Iar cei din stanga, ce sunt cei din stanga! 42. Intr-un vant arzator si apa clocotita, 43. si umbra de fum negru, 44. nici racoroasa, nici binefacatoare. 45. Cu adevarat, inainte de aceasta, ei traiau in desfatare
وَكَانُوا۟ يُصِرُّونَ عَلَى ٱلْحِنثِ ٱلْعَظِيمِ ﴿٤٦﴾ وَكَانُوا۟ يَقُولُونَ أَئِذَا مِتْنَا وَكُنَّا تُرَابًا وَعِظَـٰمًا أَءِنَّا لَمَبْعُوثُونَ ﴿٤٧﴾ أَوَءَابَآؤُنَا ٱلْأَوَّلُونَ ﴿٤٨﴾
46. si staruiau in pacatul cel mare. 47. Si spuneau: Oare, dupa ce vom muri si vom deveni tarana si oase, vom fi noi inviati? 48. Si stramosii nostri cei dintai?
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Prin cei din stanga (versetele 41-44) se inteleg locuitorii Focului si cei ai faptelor aducatoare de nenorocire. Allah a pomenit pedeapsa pe care o merita si a vestit ca vor fi „intr-un vant arzator”, adica un vant fierbinte din dogoarea Focului Gheenei, care le taie rasuflarea si ii tulbura cumplit. „Si apa clocotita”, adica apa fierbinte care le sfasie maruntaiele. „Si umbra de fum negru”, adica flacara unui foc amestecat cu fum, „nici racoroasa, nici binefacatoare”: in ea nu se afla nici racoare, nici bine. Sensul este ca acolo se afla neliniste, suferinta, intristare si rau, fara niciun bine, fiindca negarea unui lucru inseamna afirmarea contrariului sau.
Apoi, in versetele 45-48, a pomenit faptele lor care i-au dus la aceasta rasplata si a spus: „Cu adevarat, inainte de aceasta, ei traiau in desfatare”. Adica viata lor lumeasca ii abatuse; munceau pentru ea, se bucurau de placerile ei si se desfatau cu ea. Nadajduirea intr-o viata lunga ii distragea de la buna savarsire a faptelor. Aceasta este desfatarea pentru care Allah i-a mustrat. „Si staruiau in pacatul cel mare”: savarseau pacatele mari, fara sa se caiasca de ele si fara sa le para rau, ci staruiau in ceea ce Il mania pe Stapanul lor. Astfel, au venit inaintea Lui purtand poveri numeroase de pacate neiertate.
Ei tagaduiau Invierea si, socotind ca ea nu se poate intampla, spuneau: „Oare, dupa ce vom muri si vom deveni tarana si oase, vom fi noi inviati? Si stramosii nostri cei dintai?” Adica: cum sa fim inviati dupa moartea si pieirea noastra, cand am devenit tarana si oase? Aceasta este cu neputinta!
Allah Preainaltul a spus ca raspuns: