An-Najm · 53:19–25

Versetele 19 la 25

Dupa ce Allah Preainaltul a mentionat indrumarea si religia adevarului aduse de Muhammad, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, precum si porunca de a-L adora numai pe Allah si de a afirma unicitatea Lui, a aratat falsitatea caii politeistilor. Ei adora ceea ce nu are nicio insusire a desavarsirii, nu aduce folos si nu vatama. Acestea sunt doar nume goale de sens, date de politeisti si de parintii lor ignoranti si rataciti. Au nascocit pentru ele nume neintemeiate, pe care nu le merita, inselandu-se astfel pe ei insisi si pe alti oameni rataciti. Divinitatile aflate in aceasta stare nu merita nici cat greutatea unui fir de praf de adorare. Ei au dat acestor rivali numele respective, pretinzand ca ele sunt derivate din insusiri pe care le-ar avea: au numit al-Lat pornind de la al-Ilah, Cel vrednic de adorare; al-'Uzza, pornind de la al-'Aziz; si Manat, pornind de la al-Mannan. Aceasta este o abatere cu privire la numele lui Allah si o indrazneala de a-I face asociati. Aceste nume sunt lipsite de intelesurile pretinse. Oricine are macar o urma de ratiune stie ca acele insusiri nu li se potrivesc.

„Oare voua va revine partea barbateasca, iar Lui partea femeiasca?” Ii atribuiti lui Allah fiice, dupa pretentia voastra, iar voua fii?

„Aceasta ar fi, asadar, o impartire nedreapta!”: nedreapta si stramba. Ce nedreptate poate fi mai mare decat o impartire care presupune asezarea robului creat mai presus de Creator? El este cu mult prea inalt fata de ceea ce spun ei!

Cuvintele Sale „Ele nu sunt decat niste nume pe care voi si parintii vostri le-ati dat, fara ca Allah sa fi pogorat vreo dovada pentru ele” inseamna: nicio dovada si niciun argument care sa arate corectitudinea credintei voastre. Orice lucru pentru care Allah nu a pogorat o dovada este fals si stricat si nu poate fi luat drept religie. Ei insisi nu urmeaza niciun argument prin care sa fie siguri de calea pe care au ales-o, ci ceea ce i-a indreptat spre spusele lor este banuiala stricata, ignoranta lipsita de valoare si ceea ce poftesc sufletele lor din asociere si inovatii potrivite cu dorintele lor. Totusi, nu au niciun motiv care sa-i oblige sa urmeze banuiala din lipsa stiintei si a indrumarii. De aceea Allah Preainaltul a spus: „Desi le-a venit indrumarea de la Domnul lor.” Aceasta ii indruma in privinta unicitatii lui Allah, a profetiei si a tuturor lucrurilor de care robii au nevoie. Allah le-a lamurit pe toate prin cea mai deplina, mai limpede si mai potrivita explicatie, care arata ceea ce este urmarit, si a adus pentru ele dovezi si argumente ce fac obligatorie urmarea lor, atat pentru acestia, cat si pentru ceilalti. Dupa aceasta lamurire si aceste dovezi, nimanui nu-i mai ramane vreun argument sau vreo scuza. Daca tot ceea ce urmeaza ei se reduce la banuiala, iar sfarsitul este nefericirea vesnica si pedeapsa fara sfarsit, a ramane in aceasta stare este cea mai mare nesabuinta si cea mai mare nedreptate.

Cu toate acestea, ei isi fac sperante desarte si se amagesc singuri! De aceea, Allah Preainaltul a respins pretentia celui care sustine ca va obtine ceea ce isi doreste, desi minte in aceasta privinta, spunand: „Oare omul are tot ceea ce isi doreste? Ale lui Allah sunt Viata de Apoi si cea dintai.” El ii daruieste din ele cui voieste si opreste de la cine voieste. Lucrurile nu urmeaza dorintele lor si nici nu se potrivesc poftelor lor.⁶²