An-Najm · 53:1–18

Versetele 1 la 18

Allah Preainaltul jura pe stea atunci cand apune, adica atunci cand coboara la orizont la sfarsitul noptii, cand noaptea se retrage si ziua se apropie. In aceasta se afla semne marete care fac potrivit juramantul pe ea. Interpretarea corecta este ca „steaua” este aici un nume generic, care cuprinde toate stelele. El a jurat pe stele pentru a confirma adevarul revelatiei divine aduse de Trimis, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, deoarece intre acestea exista o potrivire minunata. Allah Preainaltul a facut stelele o podoaba a cerului; tot astfel, revelatia si urmarile ei sunt o podoaba a pamantului. Fara stiinta mostenita de la profeti, oamenii s-ar afla intr-un intuneric mai adanc decat intunericul noptii celei mai negre.

Lucrul asupra caruia se jura este faptul ca Trimisul [binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui] este ferit de ratacire in stiinta sa si de abatere in intentia sa. Aceasta implica faptul ca el este indrumat in stiinta, ii indruma pe altii, are o intentie buna si este un sfatuitor sincer al fapturilor, spre deosebire de oamenii ratacirii, a caror stiinta este stricata si a caror intentie este rea. A spus „tovarasul vostru”, pentru a le atrage atentia asupra adevarului si indrumarii pe care le cunosc de la el si asupra faptului ca starea lui nu le este ascunsa.

„El nu vorbeste dupa propria pofta”: vorbirea sa nu izvoraste din pofta propriului suflet. „Aceasta nu este decat o revelatie care ii este revelata”: el urmeaza numai indrumarea si evlavia care i-au fost revelate, atat pentru sine, cat si pentru ceilalti. Aceasta arata ca Sunnah este o revelatie de la Allah catre Trimisul Sau, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, dupa cum Allah Preainaltul spune: „Allah a pogorat asupra ta Cartea si intelepciunea.” Arata, de asemenea, ca el este ferit de greseala in ceea ce vesteste despre Allah Preainaltul si despre Legea Sa, deoarece cuvintele lui nu provin din pofta, ci dintr-o revelatie care ii este revelata.

Apoi l-a mentionat pe cel care l-a invatat pe Trimis [binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui]: Jibril, pacea fie asupra lui, cel mai ales, cel mai puternic si cel mai desavarsit dintre ingerii nobili. A spus: „L-a invatat cel inzestrat cu puteri mari.” Cel care a coborat cu revelatia la Trimis, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, a fost Jibril, pacea fie asupra lui, inzestrat cu puteri mari: cu o mare putere, atat exterioara, cat si launtrica, puternic in indeplinirea celor pe care Allah i-a poruncit sa le indeplineasca, puternic in transmiterea revelatiei catre Trimis, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, si in pazirea ei, pentru ca diavolii sa nu o fure si sa nu introduca in ea ceea ce nu-i apartine. Faptul ca Allah a trimis revelatia Sa cu acest trimis puternic si demn de incredere face parte din pazirea ei de catre Allah.

„Plin de tarie”: inzestrat cu putere, purtare frumoasa si frumusete exterioara si launtrica. „Apoi s-a inaltat”: Jibril, pacea fie asupra lui.

„Aflandu-se la orizontul cel mai inalt”: orizontul cerului, care se afla mai sus de pamant. El este dintre spiritele inalte la care diavolii nu ajung si la care nu pot avea acces.

„Apoi s-a apropiat”: Jibril s-a apropiat de Profet, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, pentru a-i transmite revelatia; „si a coborat” catre el de la orizontul cel mai inalt.

„Pana s-a aflat”, in apropierea sa de el, „la o departare de doua arcuri”, adica la lungimea a doua arcuri, iar arcul este cunoscut, „sau chiar mai aproape”: mai aproape decat lungimea celor doua arcuri. Aceasta arata ca i-a transmis mesajul Trimisului, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, in chip deplin si nemijlocit si ca intre el si Jibril, pacea fie asupra lui, nu a existat niciun intermediar.

„Astfel, El i-a revelat”: Allah, prin mijlocirea lui Jibril, pacea fie asupra lui, „robului Sau” [Muhammad, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui] „ceea ce i-a revelat”, adica ceea ce i-a transmis din Legea mareata si din vestea cea dreapta.

„Inima nu a tagaduit ceea ce a vazut.” Inima Trimisului, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, si vederea lui au fost in deplina armonie cu privire la revelatia pe care Allah i-a daruit-o; auzul, vederea si inima sa s-au unit asupra ei. Aceasta este o dovada a desavarsirii revelatiei pe care Allah i-a transmis-o si a faptului ca el a primit-o de la El fara nicio indoiala, confuzie sau nesiguranta. Inima lui nu a tagaduit ceea ce au vazut ochii lui si nu s-a indoit de aceasta.

Este cu putinta ca sensul sa priveasca marile semne ale lui Allah pe care le-a vazut, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, in noaptea calatoriei nocturne si de care a fost sigur cu inima si cu vederea sa. Aceasta este interpretarea corecta a nobilului verset. S-a spus si ca sensul este ca Trimisul, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, L-a vazut pe Domnul sau in noaptea calatoriei nocturne si ca El i-a vorbit. Aceasta este parerea aleasa de multi invatati, Allah sa aiba mila de ei; pe baza ei, ei au afirmat ca Trimisul, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, L-a vazut pe Domnul sau in viata lumeasca.

Dar parerea corecta este prima: cel avut in vedere este Jibril, pacea fie asupra lui, asa cum arata contextul. Muhammad, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, l-a vazut pe Jibril in infatisarea sa originara de doua ori: o data la orizontul cel mai inalt, sub cerul cel mai de jos, dupa cum s-a aratat, si a doua oara deasupra celui de-al saptelea cer, in noaptea in care Trimisul lui Allah, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, a fost purtat in calatoria nocturna.⁶⁰

De aceea a spus: „Cu adevarat, l-a mai vazut la o alta coborare”: Muhammad l-a vazut pe Jibril inca o data, coborand catre el, „langa Sidrat al-Muntaha”. Acesta este un arbore foarte mare, deasupra celui de-al saptelea cer. A fost numit Sidrat al-Muntaha deoarece la el ajunge ceea ce urca de pe pamant si pana la el coboara ceea ce vine de la Allah, revelatie si altele; sau deoarece la el se opreste cunoasterea fapturilor: fiind deasupra cerurilor si pamantului, el este limita cunoasterii lor; ori din alte motive. Allah stie cel mai bine. Muhammad, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, l-a vazut asadar pe Jibril in acel loc al spiritelor inalte, curate si frumoase, de care nu se apropie niciun diavol si niciun alt spirit rau.

Langa acel arbore se afla „Gradina Salasului”: Paradisul care cuprinde toate desfatarile, locul in care ajung toate sperantele, spre care se indreapta toate nazuintele si la care isi gasesc adapost dorintele. Aceasta este o dovada ca Paradisul se afla in cel mai inalt loc, deasupra celui de-al saptelea cer.

„Cand arborele Sidr era invaluit de ceea ce il invaluia”: il invaluia, din porunca lui Allah, un lucru maret a carui descriere nu o cunoaste decat Allah, Cel Atotputernic si Maret.

„Privirea nu s-a abatut”: nu s-a abatut nici la dreapta, nici la stanga de la ceea ce urmarea, „si nici nu a depasit masura”: privirea nu a trecut dincolo de ea. Aceasta arata deplinatatea bunei sale purtari, binecuvantarile si pacea lui Allah fie asupra lui. El a stat in locul in care Allah l-a asezat, fara sa ramana in urma, sa-l depaseasca ori sa se abata de la el. Acesta este cel mai desavarsit chip al bunei purtari marete, prin care i-a intrecut pe cei dintai si pe cei de pe urma. Abaterea se produce intr-unul dintre urmatoarele feluri: fie robul nu indeplineste ceea ce i s-a poruncit, fie indeplineste cu neglijenta, fie intrece masura, fie se abate la dreapta sau la stanga. Toate acestea sunt inlaturate de la el, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui.

„Cu adevarat, el a vazut dintre marile semne ale Domnului sau”: Paradisul, Focul si celelalte lucruri pe care le-a vazut, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, in noaptea calatoriei nocturne.